Educaţia începe cu lumea poveştilor

Una dintre cele mai frumoase poveşti pe care mi le-a spus tata când eram copil a fost despre doica lui. Era o doamnă trecută de 50 de ani, care lucra în casa bunicilor mei încă din tinereţea ei. Era omul bun la toate, cunoştea rostul casei şi cred că era persoana în care bunicii mei aveau cea mai mare încredere. 
Ştiam de la tata că doica lui a fost mereu singură. De când s-au născut tatăl meu şi fraţii lui, acea femeie a avut grijă de ei.

Tata mi-a povestit că doica lui avea o carte de poveşti din care îi citea seara înainte de culcare. „Cred că mi-a citit cele mai frumoase poveşti” mi-a spus tata.

Când era mic, tata privea cartea groasă de poveşti ca pe un obiect magic. De-a dreptul miraculos. Cartea stătea sus, pe cel mai înalt raft din bibliotecă, iar doica o lua ori de câte ori tata o ruga să-i citească o poveste.

Anii au trecut, doica a murit, iar tata a ajuns bărbat în toată firea. Într-o zi, când a început să  reamenajeze casa în care a copilărit, a găsit în mulţimea de cărţi acea carte fantastică ce i-a înfrumuseţat copilăria. Şi-a amintit de îndată de serile minunate în care doica lui îi citea și gândul i-a zburat la o poveste care îi plăcea foarte mult, pe care o ruga mereu pe doică să i-o citească. Nostalgic, tata a luat cartea prăfuită şi a privit-o. Coperțile învechite şi cartonate pe care abia se mai putea vedea titlul scris cu auriu nu-i spuneau nimic. A deschis nerăbdător cartea, sperând că va găsi acolo poveştile minunate care i-au încântat copilăria, dar în cartea aceea cu litere gotice nu erau poveşti… Era scris cu totul şi cu totul altceva...

Atunci tata a realizat că doica lui nu ştia să citească, ci inventa poveştile pe care i le spunea cu atâta dragoste şi răbdare. Ori poate că îi spunea poveşti pe care le auzise şi ea în copilăria ei. 

Această relatare m-a impresionat prin simplitatea şi bunătatea acelei femei care, deşi nu ştia să citească, nu le-a răpit copiilor de care avea grijă bucuria poveştilor. Această întâmplare este ea însăşi o poveste despre dragostea unei femei pentru un copil care avea nevoie de magia basmelor, care avea nevoie să viseze senin la lumea fabuloasă în care totul este posibil.

Tata a păstrat cartea cu sfinţenie, ca şi cum acolo chiar s-ar fi aflat poveștile pe care doica lui i le „citea”.

Dragi părinţi, v-aţi gândit vreodată cât de important este pentru un copil ca părinţii lui să îi citească poveşti? Eu cred că, prinşi în iureşul vieţii agitate de azi, părinţii zilelor noastre au uitat să îşi mai petreacă timpul citindu-le copiilor poveşti. Preocupaţi să le oferim copiilor „totul” – adică toate bunurile materiale pe care noi nu le-am avut – uităm ce este mai important pentru ei: clipele petrecute împreună.

Copiii nu îşi vor mai aminti ce lucruri le-aţi oferit, dar îşi vor aminti cu mult drag ce momente le-aţi oferit. Cele mai frumoase amintiri ale lor trebuie să fie despre apropierea dintre ei şi părinţi, despre momentele calde, de fericire, despre momentele când au fost ajutaţi să înţeleagă, să creeze, să viseze, când au fost copleșiți cu dragoste și atenție…

Şi, pentru că anticipez deja întrebarea voastră “ce cărţi ne recomanzi pentru copii”, vă dau o lista mică, deocamdată. Sunt cărți de referință, cred eu... 
Lângă fiecare titlu găsiți și link unde puteți comanda cartea, dar le veți găsi și în librării. 

Micul prinț:  http://bit.ly/miculprint

Cuore, inimă de copil: http://bit.ly/inimadecopil

Colț alb: http://bit.ly/coltalb

Regatul de gheață: http://bit.ly/regatuldegheata

Singur pe lume: http://bit.ly/singur-pe-lume

Prinț și cerșetor: http://bit.ly/printsicersetor

Mary Poppins: http://bit.ly/MaryPoppins-

Fantasticul domn vulpe: http://bit.ly/Fantasticul-domn-vulpe
Coliba unchiului Tom: http://bit.ly/Coliba-unchiului-Tom
Pollyanna - Jocul Bucuriei: http://bit.ly/Pollyanna-Jocul-Bucuriei
Din cetatea lui tu în cetatea cerului: http://bit.ly/Din-cetatea-lui-Tu-in-cetatea-cerului