Extraordinarul este acum şi aici!

„Oare câţi dintre noi îşi amână fericirea de moment până când speră să întâlnească Marea Fericire? Câţi uită că viaţa este ceea ce se întâmplă în timp ce aşteaptă altceva?”

Carmen Terţiu

Atâtea amânări şi irosiri în aşteptarea extraordinarului!

Pentru mine, extraordinarul înseamnă, pur şi simplu, viaţa. Viaţa cu tot ce presupune ea din clipa în care deschid ochii în zori şi până noaptea târziu, când adorm cu gândul la oamenii dragi, la planurile de viitor şi când Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru reuşite, pentru şanse şi pentru oamenii minunaţi pe care mi i-a adus aproape.

Mie mi se pare extraordinar faptul că pot vedea. Şi că pot merge.

Mirosul cafelei mi se pare extraordinar.

Mi se par extraordinare florile din balconul meu şi faptul că le pot îngriji, ajutându-le să fie frumoase.

Zâmbetele oamenilor pe care îi întâlnesc, micile atenţii şi dovezi de prietenie pe care ni le oferim unii altora mi se par extraordinare.

Îmbrăţişările şi mângâierile mi se par extraordinare.

Împăcările mi se par extraordinare.

Muzica, râsetele copiilor şi vocile oamenilor dragi mi se par extraordinare.

Aromele şi culorile fructelor mi se par extraordinare.

Ploaia, nuanţele naturii, anotimpurile cu toate capriciile lor, cerul în toate stările lui şi razele soarelui care încălzesc tot ce ating mi se par extraordinare.

Liniştea din mijlocul naturii mi se pare extraordinară.

Momentul în care împart cu cineva un covrig pe o bancă în parc mi se pare extraordinar.

Braţele primitoare şi confortabile ale iubitului meu mi se par extraordinare.

Faptul că o mai pot vizita pe mama mi se pare extraordinar.

Exuberanţa prietenilor mei mi se pare extraordinară.

Faptul că în fiecare zi am ceva de făcut mi se pare extraordinar.

Faptul că pot dărui, că am pe cine mângâia, că am pe cine iubi mi se pare extraordinar.

Faptul că pot hrăni un animal flămând mi se pare extraordinar.

Faptul că pot aduce bucurie unui suflet mi se pare extraordinar.

Şansa de a cunoaşte oameni, de a vorbi cu ei, de a împărtăşi cu ei învăţături şi visuri mi se pare extraordinară.

Voi sunteţi extraordinari!

Extraordinarul meu nu este atunci şi acolo. Este acum şi aici. În clipa de faţă, în tot ce avem, în oamenii de lângă noi.

Extraordinarul înseamnă viaţa trăită, nu acele momente la care visăm şi pe care le plănuim mult timp, sacrificând ceea ce suntem, ceea ce avem şi timpul atât de preţios, netrăit...

Fragment din Cartea Insomnii