Așteptându-l pe Moș Nicolae...

Aseară, în fața unui mag. Lidl din Brașov erau din nou, la cerșit, 2 copii frumoși: Andrada și Samson. De câte ori îi găsesc acolo, îi iau cu mine înăuntru și le aduc puțină bucurie în inimioare. Samson are 12 ani, e cel mai mare dintre cei 6 copii ai familiei... o familie fără posibilități. El ziua merge la școală, iar seara, până la ora 22 e "de serviciu" în fața magazinului Lidl. La ora 22 când se închide magazinul, merge pe jos până la capătul de linie al autobuzului cu care merge acasă, în Săcele. Fără să iau în calcul acest aspect, l-am încărcat de câteva ori cu lapte și alte lucruri… Doar aseară am aflat aceste detalii, dar mi-a spus că e obișnuit să care, pentru că tot el cară și lemnele din pădure.

Cât am stat împreună la rând la casă, l-am întrebat cum se poartă lumea cu el și cu sora lui... Nu bine. Lumea vede niște copii care cerșesc și condamnă asta... și se uită urât sau chiar face remarci răutăcioase, fără a se gândi că un copil, la 12, respectiv 8 ani, nu ar trebui să aibă griji de adult, nici să stea în frig să suporte umilințele oamenilor, că un copil nu cerșește de plăcere, că nu poate alege singur ce să facă...

În serile friguroase de iarnă, copiii ar trebui să se bucure de confortul și pacea unui cămin călduros... să se joace, să viseze. Au o viață întreagă la dispoziție ca să aibă responsabilități și încercări de adulți...

Mă doare că nu pot face mai mult decât să le aduc puțină speranță și bucurie în suflețelele mici și fragile. Când mă văd cei doi copilași, li se luminează chipurile...

Nu vreau să judec, dar nu pot să fiu de acord cu părinții care se resemnează cu situații din acestea și chinuiesc copilașii... Știți ce m-a mirat la Samson? Faptul că atunci când l-am întrebat ce să-i cumpăr, a spus că ceva pentru o ciorbă... Și mă impresionează maturitatea lui și faptul că e responsabil. Mi-a spus că mama lui are nevoie de bani pentru un tratament, iar el i-a zis când a plecat de acasă: "Mama, îți promit că o să fac tot ce pot eu..."

Dacă ne-am gândi o clipă cât de fragil e sufletul unui copil, cât de mult îi putem influența viața cu o privire, cu o vorbă sau cu un gest, poate am fi mai blânzi și mai puțin indiferenți… Nu, nu încurajez cerșetoria... Nu ne obligă nimeni să dăm… dar dacă totuși avem posibilitatea să adăugăm în coșul de cumpărături o portocală în plus, sau un pachețel mic de biscuiți cu care să facem o bucurie unui suflețel care este nevoit să depindă de bunătatea noastră, să nu ezităm…

Celor care au nevoie de lucruri le doresc ca Moșul să le aducă toate lucrurile necesare. Celor care au nevoie de mângâiere, de pace, de putere și de speranță, le doresc ca Moșul să le aducă toate acestea. Iar tuturor vă doresc să vă aducă Moșul multă IUBIRE! Și fiecare dintre voi să fiți un Moș bun și darnic pentru cineva care așteaptă...

Voi încheia mesajul meu cu o poezie scrisă de Petronela-Vali Slavu.

Scrisoare către Moș Nicolae

E prima dată când îţi scriu…

Am auzit că vei veni

cu daruri multe la copii.

Ai mei dorm toţi, că e târziu.

Scrisoarea nu e prea frumoasă.

Mă iartă! -ţi scriu la lumânare

și mâna-mi tremură cam tare,

că este frig la noi în casă.

Nu sunt flămând... cu fraţii mici

am împărţit un colţ de pâine.

M-aş bucura de-aş şti că mâine

va fi să treci şi pe aici.

Ştiu, mulţi copii sunt cu nevoi,

eu nu-ţi cer jucării frumoase,

ci-n ghetele acestea roase

să pui, te rog, ghetuţe noi!