Nu mă respecţi dacă...





Mi se pare trist că există adulți care trebuie învățați cum să relaționeze cu cei din jur. Că unii fac greșeli care nu doar că atentează la bunul-simț, dar și la liniștea, confortul și chiar siguranța altor persoane.
Orice relație interumană ar trebui să aibă la bază două elemente fundamentale: încrederea și respectul. Fără ele, orice interacțiune devine apăsătoare, obositoare, uneori chiar toxică.
Și da, încă mai am prieteni și cunoștințe care reușesc să mă enerveze cu ignoranța, egoismul și lipsa de respect de care dau dovadă. Așa că a sosit momentul să facem puțină educație. Nu cu reproșuri, ci cu sinceritate.

Nu mă respecți dacă:

- Nu ești punctual și întârzii la întâlnire. Așa cum eu îți respect timpul și sunt punctuală, mă aștept la același lucru din partea ta. Nu îți datorez 10, 15 sau mai multe minute din viața mea ca să te aștept. În acest timp pot face ceva frumos sau util pentru mine.

- Mă vizitezi fără să mă anunți. Nu întotdeauna sunt pregătită sau dispusă să primesc musafiri. Poate am alți oaspeți, poate dorm, poate sunt bolnavă, poate tocmai fac curățenie. Ține de bun-simț să dai un telefon înainte și să întrebi dacă este un moment potrivit.

-Mă suni cu număr ascuns. Așa cum eu am avut încredere să îți dau numărul meu de telefon, mă aștept să îmi acorzi aceeași încredere. Poate nu vreau să vorbesc cu tine, de ce mă obligi întinzându-mi o capcană?

- Mă suni la ore nepotrivite. Înainte să apelezi pe cineva, gândește-te că nu toată lumea are același program ca tine. Nu suna dimineața devreme și nici seara târziu, dacă nu este o urgență.

- Dai numărul meu de telefon sau adresa mea altcuiva fără să îmi ceri acordul. Este o informație personală, iar eu am dreptul să aleg cui o ofer. Nu decizi tu în locul meu, așa cum nici eu nu decid în locul tău.

- Mă ții blocată într-o conversație care nu mă privește. Dacă ne întâlnim întâmplător cu cineva și vrei să discuți mai mult decât un schimb rapid de politețuri, nu mă lăsa să stau ca un spectator inutil.

- Vorbești în numele meu sau faci promisiuni în locul meu. Dacă te folosești de numele meu pentru a obține favoruri, a îmbunătăți propria imagine sau a câștiga ceva, mă pui într-o situație neplăcută și îmi încalci autonomia.

- Îți iei un angajament, dar nu te ții de cuvânt. Dacă ai promis ceva, respectă-ți cuvântul. Dacă nu poți, fii sincer.

- Mă recomanzi drept sursă pentru bârfe și zvonuri. Nu mă pune în postura de a confirma sau infirma lucruri despre alții, doar pentru că ai chef să alimentezi discuții nesănătoase.

- Îmi ceri să fac ceva ce îmi încalcă principiile morale. Dacă mă respecți, nu mă vei pune în situația de a alege între tine și valorile mele.

- Îmi ceri explicații despre alegerile mele personale. Dacă mă întrebi de ce nu mă mărit, de ce nu fac copii sau când am de gând să iau o anumită decizie în viața mea, înseamnă că îți depășești limitele. Alegerile mele îmi aparțin și nu trebuie justificate nimănui.

- Dacă ieșim împreună și stai cu ochii în telefon. Dacă alegi să petreci timp cu mine, fii prezent. Dacă telefonul îți captează atenția mai mult decât conversația noastră, mă faci să mă simt de prisos.

- Îmi invadezi intimitatea. Indiscreția nu este un semn de apropiere, ci de lipsă de respect. Există lucruri pe care oricine are dreptul să le păstreze doar pentru sine.

Sigur, lista ar putea continua. Fiecare dintre noi are limite și sensibilități diferite, dar, în esență, respectul rămâne același: să îți pese de celălalt, să îl tratezi cu considerație, să nu-i încalci dreptul la spațiu, la timp și la alegeri proprii.
Aș vrea să cred că fiecare dintre noi își dorește să fie un om mai bun, să nu rănească, să nu deranjeze, să aducă puțină căldură și grijă în relațiile sale.

Aștept și părerile voastre. Ce lucruri vă deranjează cel mai mult la comportamentul celor din jur?



21 de comentarii

  1. Ce bine ca ai scris despre asta Irina! Asa poate invata unii cate ceva.
    Pe mine ma dispera oamenii care intarzie si mai ales cei care se lasa asteptati de zici ca sunt vip-uri.
    Si consider ca nu ma respecta cei care sunt curiosi mereu si ma intreaba chestii indiscrete cum ar fi ce salariu am sau cat m-a costat nu stiu ce lucru...

    RăspundețiȘtergere
  2. si ipocrizia....e ceva ..nu?

    RăspundețiȘtergere
  3. Ups...aici mă simt puțin cu musca pe căciulă...am ceva lipsuri în ceea ce privește socializarea.
    Uneori sunt impulsiv, acționez fără să gândesc.
    Da, ai dreptate, respectul față de semeni este foarte important, face parte din cartea noastră de vizită.

    RăspundețiȘtergere
  4. Ma enerveaza la maxim comentariile anonime, nu toata lumea are blog, dar nume are !!!

    RăspundețiȘtergere
  5. Buna Irina!
    Intrucat ne-ai rugat sa iti impartasim sentimentele si gandurile noastre, am hotarat sa scriu si eu pe blog-ul tau pentru ca te admir din toata inima si iti multumesc pentru faptul ca imi incanti sufletul in fiecare zi.
    Ma deranjeaza atunci cand bunatatea imi este adesea confundata cu "prostie", asa cum o numesc eu.
    Ma deranjeaza atunci cand imi deschid sufletul catre cineva, iar acel cineva este total absent in discutia noastra... motiv pentru care nu o mai fac sau o fac foarte rar. Prefer sa discut cu mine insami de cele mai multe ori.
    Ma deranjeaza atunci cand persoane carora le-am daruit tot si pentru care am facut de multe ori sacrificii enorme, nu apreciaza sau considera ca totul li se cuvenea.
    Ma deranjeaza ca eu sa fiu mereu cea care ofera, dar care nu primeste mai nimic in schimb, nici macar o vorba buna.
    Ma deranjeaza ca nu imi gasesc locul in aceasta lume aparent normala, si ca de multe ori ma invinovateam pentru asta, crezand ca poate este ceva in neregula cu mine.
    Ma deranjeaza ca oamenii din jurul meu pun accent numai pe material, si mai putin pe iubire si pe frumos.
    Ma deranjeaza multe... dar am invatat sa traiesc cu ele sau sa schimb ceea ce imi sta in putere sa o fac.
    Te imbratisez cu drag si astept cu nerabdare cartea "Insomnii".

    RăspundețiȘtergere
  6. Irina,bine mai spui...nu sunt chestii complicate,sunt lucruri care tin de bun simt.
    Si da,ai dreptate,mi se pare lipsa de respect sa vina una cu 2 copii atarnati de gat si sa ma intrebe de ce nu fac si eu, si sa ma priveasca cu compasiune.....Si e plin de femei din astea care au grija sa-ti arate ce distrusa esti tu daca nu ai copil....fara sa se gandeasca cat te poate durea asta.
    Ma rog...
    Imi place mult lectia de azi.Te pup

    RăspundețiȘtergere
  7. E urat sa-i oferi ajutor cuiva dar de fapt s-o faci pe jumatate,amintindu-i mereu si mai avand si regrete;cum spunea Ovidiu e urat sa actionezi fara sa gandesti dupa primul impuls dar mai urat esti sa fii ipoctit...nu le inteleg gandirea oamenilor ipocriti...se prefac ca-ti sunt prieteni dar de fapt nu se bucura pt tine...nimeni nu te obliga sa fii prieten cu nimeni si nici sa se prefaca...te imbratisez Irina!

    RăspundețiȘtergere
  8. Falsitatea, lipsa de sinceritate, ignoranța. ..

    RăspundețiȘtergere
  9. Eu as completa lista cu: DACA VII LA MINE IN CAMERA SI TE APUCI DE STUDIAT INTENT VITRINELE!!

    sau incepi sa pui intrebari insistente despre ce e pe peretele ala si ce e aia...

    sau te apuci sa rascolesti albume si ceri explicatii...
    Mi se pare un gest urat! E ca si cum ai rascoli in inima cuiva fara sa te lase.

    Poate am intr-un coltisor un album cu flori uscate care imi amintesc de o iubire, pe care imi place sa o vad acolo dar nu sunt dispusa sa o fac publica,

    ...dar totusi e camera mea si vreau sa il las la vedere ca poate imi face bine.

    Asta a fost un exemplu... dar mai sunt :)

    RăspundețiȘtergere
  10. Buna,Irina.Sunt un om corect,exact la fel ca tine, nu îmi place sa imi faca nimic din toate astea.Dar ai o zicala care zice:accepta-i pe oameni asa cum sunt,sau renunta la ei! Oricât ai incerca,la vârste adulte,nesimţirea nu mai are leac.Te pup

    RăspundețiȘtergere
  11. Bună, Irina...
    Mă deranjează cei care abuzează de funcția de reapelare. 20 de apeluri consecutive... nu e cam mult? Și nu, nu e vorba de vreo urgență.
    Mă deranjează cei care dau volumul tare la televizor (eu nu mă uit la televizor decât atunci când îl șterg de praf) sau vorbesc la telefon atunci când îi vizitez.
    Mă deranjează cei care scriu incorect gramatical dar spun de mine că ”mă dau mare” pentru că scriu corect.
    Mă deranjează oamenii care consideră că am obligația de a-i suna sau a-i vizita, iar dacă nu o fac (pentru că am și eu o viață) spun că sunt nesimțită (rectific: mă bârfesc că sunt nesimțită!)
    Mă deranjează cei care fac comentarii nefavorabile pe o pagină sau un blog la un text scris din suflet. Mi s-a întâmplat și, în loc să considere ei că sunt lipsiți de respect, au afirmat că sunt eu prea sensibilă...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sensibila ....sau "pui prea mult la suflet" Exemplu de ieri " uite ea e fata care nu a angajat-o aici" asta de vreo 2 3 ori cu persoane diferite.Si cand am reprosat mi s-a spus ca pun la suflet .

      Ștergere
    2. Mi s-a spus și că pun prea mult la suflet, că exagerez, că am înțeles eu greșit (era o tentativă de dezmințire a ceva ce tocmai spusese), că prea iau totul personal, plus alte sinonime care nu îmi vin acum în cap. Fază de acum câteva zile: am scris pe blog un text despre cât de greu e să scrii și cât de ușor să critici, iar cineva (anonim) mi-a spus că mă dau ”rotundă”, că nu respect munca altora etc. Când m-am plâns că am fost criticată la un text pe care nu mi-a fost deloc ușor să-l scriu, exact asta am auzit: ”Da` prea sensibilă ești... și-a dat și omul cu părerea...”

      Ștergere
    3. Sensibilitatea e o calitate. Pretuieste-o si ignora restul. Oamenii vorbesc despre ei

      Ștergere
  12. Buna Irina,

    ma deranjeaza foarte mult, dar in ultima perioada faptul ca lumea ma intreaba de ce nu m-am casatorit/am copii. Eu consider aceasta discutie ca fiind personala si motivele pentru care am facut sau nu aceste lucruri nu trebuie impartasite cu toata lumea.
    Pe de alta parte toate lumea te judeca si te acuza daca nu intri in asa numite ,,normalitate'' desi stiu persoane care traiesc in casatorii foarte nefericite din anumite motive. Asa cum eu nu ma bag in viata celorlalti nu inteleg de ce ei au dreptul....
    Oricum si celelalte observatii ale tale sunt valabile

    Laura

    RăspundețiȘtergere
  13. Îți mulțumesc pentru tot ce scri.....abia aștept sa vad ce scri mâine....asta mă întreb in fiecare zi...cu multă dorință de a vă cunoaște ...Cerasela.

    RăspundețiȘtergere
  14. Ma deranjeaza la culme cand sun pe cineva, mai ales daca am nevoie de vreo informatie, iar persoana respectiva nu raspunde si nici nu imi intoarce apelul candva. Am vreo cateva persoane in jur care fac asta si doar faptul ca ne cunoastem de mult timp ma ajuta sa trec peste suparare.

    RăspundețiȘtergere
  15. Cand cineva pe care l-ai cunoscut recent se face ca nu te mai stie sau ca nu te vede.....

    RăspundețiȘtergere
  16. Spiritul de țață pe care l-ai menționat și tu, asta mă scoate din sărite cel mai tare! Ca și cum nu am fi fiecare dintre noi o ființă umană aparte, cu nevoi, probleme și de ce nu priorități diferite, ci roboți care până la o anumită vârstă trebuie neapărat să aibă soț/soție, copil/copii, o casă, o mașină, un job stabil. Că altfel nu ești "în rând cu lumea" ... Penibil! Adelina D.

    RăspundețiȘtergere