O seară în Paradis

Azi am fost drăguță. Și amabilă. Exagerat de amabilă și de drăguță. (Lăsați-mă cu modestia...)

Azi am lăsat toți domnii să intre în magazine, iar ei s-au bucurat așa de mult, încât s-au îmbulzit pe lângă mine, m-au îmbrâncit și numai că nu m-au călcat în picioare cât le-am ținut ușile deschise. Păi cum să nu fiu drăguță și să nu îi las? Știți ce iarnă și ce viscol e în Brașov? Abia așteptau dragii de ei să intre în magazine! Și apoi, nu e normal ca o femeie să le deschidă ușa domnilor? Poate așa au învățat și nevestele sau iubitele cu care erau cum ar trebui să se poarte. Că am văzut că ele știu să rămână în urma lor (ca niște sclave sau bodyguarzi) și să îi lase să intre primii... ca la restaurant.

Am fost drăguță și cu tanti care mi-a luat din coș bananele deja cântărite, De ce sunteți răi? :) Voi știți ce coadă era la cântar? Nu vă gândiți că poate tanti se grăbea la serialul ei preferat? Și ce, n-a făcut nimic nașpa, s-a asigurat că nu o vede nimeni... că eu eram departe.

Am fost drăguță și cu tanti de la brânzeturi căreia i-am cerut 200 de grame de camembert și care mi-a pus 550 grame. Vă dați seama ce generoasă e? Ce contează că n-apuc să o consum, importantă e intenția ei bună. Poate expira și trebuia să scape de ea. Ar fi culmea să nu își asculte șefii!

La casă am fost drăguță cu un domn care m-a îmbrâncit cu căruciorul. Cred că îi plăcea de mine și asta e o metodă nouă de flirt. Adevărul e că ar fi fost vulgar să pună mâna pe mine... pe când să mă atingi cu căruciorul... e foarte romantic!

La rând la măsline am fost atât de drăguță încât m-am făcut invizibilă ca să poată cere o duduie înaintea mea. Nu m-a văzut la rând deși eram în fața ei. A gustat vreo 3 sortimente, s-a gândit... și a cumpărat căteva. Bine că nu a cerut să-i ambaleze fiecare măslină separat. Că nu am testat cât timp pot sta invizibilă....

Dar cel mai frumos gest pe care l-am făcut a fost să-i șterg mașina cu haina uneia care, în parcarea imensă de la Carrefour, a parcat la o distanță de 10 cm de mașina mea. Ce vreți, ea nu a avut pasager în dreapta, a putut coborî din mașină, de unde să știe ea că eu voi dori să plec taman cât e ea la cumpărături și că nu voi putea intra în mașină? Am îndrăznit și am urcat prin dreapta... deși, frumos ar fi fost să o aștept, nu? Să urc civilizat pe unde urcă șoferul... să o salut...

Apoi am fost drăguță cu unul care mi-a tăiat calea în giratoriu. L-am lăsat pe banda mea și mi-am asumat rolul de proastă la volan în fața celor care nu l-au văzut cum mi-a tăiat calea. Omul se grăbea, nu e normal?

Dar să vedeți ce drăguță am fost cu vecinul care îmi ocupă mereu locul de parcare. I-am lăsat un bilețel în care i-am scris că mă bucur că îi place locul meu, mai ales că e curățat de zăpadă de jur împrejur și e și supravegheat cu cameră video. Păi, săracul om, să își ude cizmele prin nămeți? Măcar eu am tocuri și pot să mă scufund vreo 30 de cm în zăpadă! Și nu îmi cad briliantele dacă parchez pe unde apuc, cât mai departe de casă, nu? Iar la noapte mă pot asigura că nu-i fură nimeni Renaultul, că o să verific camera de supraveghere poziționată pe locul meu de parcare...

Mă gândesc ca mâine să ies mai devreme să-i curăț și mașina de zăpadă. Cu o greblă, că noaptea îngheață.... Să nu cumva să facă efort și să stea prea mult în frig... Sau să nu mai fiu drăguță și mâine? N-aș vrea să exagerez, nici să fac abuz...

În fine. Am avut o seară faină. Plină de momente frumoase. Cum să nu fiu zen într-o lume superbă ca un paradis? 

Vă pup!