Oglinda unei anumite lumi

“Nu trăieşti cu lumea și lumea nu trăiește în locul tău…” - mi-a spus tata când mi-am făcut griji pentru prima dată de ceea ce spune lumea. 

Oamenii din jurul tău sunt doar nişte spectatori. Ei asistă la spectacolul vieţii tale şi nu are nicio importanţă dacă lor le place sau nu cum ai decis să-ți duci existența. Ai tot dreptul să faci alegeri după bunul tău plac, cât timp trăieşti după principii morale sănătoase iar cursul pe care-l dai vieții tale nu intervine nefericit asupra vieții altora. Iar părerea celorlalți nu este și nici nu ar trebui să fie importantă. Fiindcă nu ei trăiesc în locul tău, nu ei îşi vor asuma responsabilitatea deciziilor tale şi nu ei vor plăti pentru greşelile tale. Nu ceilalţi se vor bucura de reuşitele tale şi nu ei vor suferi în locul tău. Nu ei îți vor purta durerile și nu ei îți vor plânge dezamăgirile și neputințele. Nu ei trăiesc în locul tău, aşa cum, la sfârşit, nu ei vor muri în locul tău. 

Oamenii pot aproba sau dezaproba felul în care îţi trăieşti viaţa, însă, nu uita că ei sunt doar niște simpli spectatori, fiindcă viața ta, cu bune și cu rele, cu bucurii și cu dureri, o vei trăi doar tu, nu alții.

Dar, de când sunt oamenii oameni, lumea a crezut dintotdeauna că știe destule despre unul și despre altul – de fapt, despre toți! -, astfel încât să își permită să vorbească verzi și uscate, să judece, să condamne, să râdă superior sau să anuleze.

Acum a venit rândul meu să vorbesc despre această lume care îi înspăimântă pe unii atât de mult încât le influențază deciziile. Îmi voi spune și eu părerea despre lumea aceea care crede că știe despre alții suficient încât să își permită să își dea cu părerea, să arate cu degetul înspre ei și să-i critice. Despre aceeași lume care pe mine nu m-a menajat deloc, o lume care mi-a arătat cât de crudă, urâtă și nedreaptă este, încă de când eram doar un copil. O lume alcătuită din mici Dumnezei închipuiți, care au trăit și trăiesc cu impresia că sunt în măsură să decidă pentru ceilalți ce e corect și ce e greșit, ce ar trebui să facă unii și ce nu, ce e frumos și ce e urât, ce să condamne, să execute, să distrugă... O lume plină de ipocrizie și de prejudecăți și, mai ales, de interese ascunse, de scopuri personale deloc nobile și înălțătoare.

Este adevărat că, din nefericire, au reușit să mă rănească și să mă încarce de complexe atunci când eram copil, când vedeam lumea ca pe un fel de autoritate morală superioară, când credeam că aceeași lume decide normalitatea și că tot ceea ce crede și spune ea ar avea vreo valoare reală, una plină de bunăvoință. Dar, azi, știu că gura acestei lumi nu are nicio valoare, fiindcă acum știu cine alcătuiește lumea aceea rea, lumea care știe tot despre toți și cum este ea în realitate. 

Acum știu foarte bine cine sunteți voi, cei care nu au loc de alții pe pământ. Și mai știu exact cât valorează părerile voastre.   

Acum știu că voi sunteți doar niște nefericiți care trăiesc ieftin și în special cu impresia că dacă-i vor face și pe alții nefericiți, se vor simți mai bine. Sau împliniți.

Sunteţi aceia care vă simţiţi ameninţaţi de oricine vi se pare superior, de oricine are mai mult decât voi, de oricine ştie mai mult decât voi, de oricine înseamnă mai mult, de oricine este mai iubit şi mai plăcut de oamenii buni şi de aceea vă pierdeţi minţile şi începeţi războaie odioase - ca să distrugeţi pe oricine vi se pare că v-ar pune în umbră.

Sunteţi aceia care suferiţi de o frustrare aproape patologică și care invidiaţi pe oricine şi pentru orice: pentru un salariu mai mare, pentru o maşină mai scumpă, pentru haine de calitate, pentru vacanţe, pentru fericire și iubire.

Sunteți aceia care ați fost răi de mici copii, pentru că ați avut părinți răi, care v-au dat un exemplu rău și care nu v-au crescut cu iubire și cu valori morale solide, care să nu dispară o dată cu prima neîmplinire. Și, din nefericire, sunteți aceia care vă învățați copiii să fie exact ca voi: răi, egoiști, invidioși, rasiști, intoleranți și să discrimineze. 

Sunteţi aceia care-i priviți cu milă pe copiii care cresc în "familii dezmembrate", fără a avea habar că sunt copii care cresc foarte fericiți cu un singur părinte. În orice caz, mult mai fericiți și mai buni decât mulți dintre voi, cei care aţi crescut în familii "unite" dar dezbinate cu adevărat, în care existau numai certuri, reproşuri şi nici un pic de armonie şi de iubire. În familii de la care n-aţi învăţat nimic despre respect, despre libertatea de a fi cine vrei să fii, despre dragoste şi sacrificiu în numele iubirii.

Sunteţi aceia care duminica mergeţi la biserică să vadă lumea din ce familii fericite şi morale faceți parte, iar acasă vă certați ca ultimii oameni.

Sunteţi aceia care de îndată ce ieșiți din biserică înjuraţi primul întâlnit care vă iese în cale dacă vă incomodează cu ceva. 

Sunteți aceia care chiar în biserică fiind, în loc să vă rugați sau să ascultați slujba, criticați și priviți cu ochi răi credincioșii: ba că femeile n-au părul acoperit, ba că sunt machiate, ba că bărbații nu se închină la toate icoanele. Sau cine știe ce vi se mai năzare.

Sunteţi aceia care azi stați cu un om la masă, apoi îl bârfiţi cu următorii cu care mâncaţi.

Sunteți aceia care vă folosiți de oameni, care vă erijați în prieteni, dar abandonați omul de îndată ce nu vă mai este util și nu mai servește scopurilor voastre. 

Sunteți aceia care luați de la alții cu ambele mâini, dar care nu dați niciodată nimic, nimănui.

Sunteți aceia care dați năvală când omului îi este bine, dar care deveniți invizibili când omul este bolnav, singur și nefericit.  Normal, că doar pentru cei ca voi s-a născut proverbul „La plăcinte înainte, la război, înapoi”.

Sunteți aceia care nu știți să respectați un om cu care ați avut o relație și nu mai puteți trăi dacă nu-l denigrați în fața tuturor și dacă nu-l distrugeți.

Sunteți aceia care vă ascundeți după zâmbete glazurate, dar care aveți sufletele încărcate cu ură și pelin. 

Sunteți aceia care se bucură de eșecurile altora, de înstrăinări, dezbinări, despărțiri, de pierderi materiale, de căderile și dezamăgirile lor.

Sunteţi aceia care vă faceţi cruci şi nu uitați de pomeniri, dar care nu ştiţi să respectaţi şi morţii altora şi îi vorbiţi de rău. 

Sunteţi aceia care băgaţi intrigă între cunoscuți, care nu suportaţi să vedeţi oameni uniți, prietenii frumoase și cupluri fericite.

Sunteţi aceia care în loc să aduceți oamenii la un loc, îi dezbinaţi; care în loc să construiţi, dărâmați, care în loc să iertaţi, vă răzbunaţi. Și care în loc să iubiţi, urâţi.

Sunteţi ipocriţi şi nesinceri chiar şi cu voi înşivă, atât de slabi sunteți. N-aveţi nicio emoţie frumoasă şi vă hrăniţi cu răutăţi şi cu nefericirea altora, altfel n-aţi discuta cu atâta plăcere, bucurie şi lipsă de minimă decenţă despre necazurile şi durerile tuturor.

Ăştia sunteţi voi, "lumea" care azi încă trăieşte cu impresia că e în măsură să îşi dea cu părerea despre unul și despre altul, care crede că este suficient de bună și de morală încât să-și dea coate și să îi arate pe alții cu degetul... Și sper că acum înţelegeți de ce unii nu dau nici măcar doi bani pe părerile voastre, pe ceea ce credeţi şi spuneţi.

De la voi am învăţat să nu fiu după chipul și asemănarea voastră. Şi poate de aceea aţi vorbit şi vorbiţi mereu rău despre mine, pentru că nu sunt ca voi și nu sunt de partea voastră. Pentru că am știut să aleg o altă lume, una frumoasă, o lume cu care voi nu vă identificați și la care doar aspirați neputincioși și fără șansă atâta vreme cât nu vă veți schimba.

Sunt imună la tot ceea ce spuneţi despre mine şi la toate încercările voastre disperate să mă răniţi, să mă speriaţi, să mă minimalizaţi și să îmi stricați reputația. 

Vorbiți de rău despre alții doar pentru că nu aveți nimic bun de spus despre voi înșivă. 

Iar dacă atunci când eram copil mă simţeam mică în faţa voastră, azi ştiu că, de fapt,  voi sunteţi mici. Extrem de mici şi de slabi, pentru că răutatea asta înseamnă: slăbiciune și să fii mărunt. Și doar bunătatea înseamnă putere și măreție. 

Și nu, nu am să vă urăsc niciodată, nu am să vă las să îmi degradați sufletul. Nimeni și nimic nu merită să-mi sacrific darurile neprețuite și imposibil de înțeles pentru voi pe care mi le-a dat Dumnezeu și viața.