Stingând lumina altuia nu vei străluci mai tare

"Omul rău seamănă cu cărbunele: dacă nu te arde, te murdărește." - Anacharsis

Din când în când mai primesc câte un link de la voi către bloguri unde cartea mea, de fapt, mai mult eu sunt criticată şi insultată. Nu îmi mai trimiteţi aşa ceva. Nu citesc mizeriile mințior insalubre. N-am nici timp, nici chef și nici nu mă interesează ce spun niște oarecare despre mine. Dacă aş pierde timp citind prostiile unora mi-aş face o mare nedreptate mie, dar şi cărţilor bune pe care nu găsesc timp să le citesc. 

Nu mă interesează absolut deloc ce spun unii, cu atât mai mult cu cât aceştia n-au nicio însemnătate în viața mea și sunt persoane de o calitate îndoielnică. Pentru că un om de calitate și demn de băgat în seamă nu decade la acte grosolane și nu-și expune părerle negative folosind insulte, minciuni și limbaj trivial. Ştiţi cum ies eu din locuri din astea unde se comentează aiurea? Ca dintr-o crâşmă infectă, plină cu beţivi. Ar fi dezonorant pentru mine să frecventez asemenea locuri.

Ştiu foarte bine cine sunt cei care mă duşmănesc şi ştiu şi de ce… şi în niciun caz nu mă duşmănesc pentru că le-aş fi făcut vreodată vreun rău sau pentru că nu le place cartea mea. Iar dacă mă duşmănesc doar pentru că nu le place cartea… e grav de tot. Ar trebui internaţi la nebuni. De fapt, ar trebui internaţi oricum, pentru că sunt bolnavi. Obsesia şi ura lor faţă de persoana mea e patologică. Atlfel, n-ar dedica atâta timp și energie să comenteze agresiv, abuziv şi compulsiv peste tot pe unde apucă, fără epuizare, ca să mă denigreze pe mine sau  să-mi denigreze cartea. 

 

Ei se cred atât de deştepţi, încât îşi imaginează ca pot influenţa şi manipula lumea… desigur, vor găsi 3-4 proşti din elita firavă a societăţii care să-i creadă şi care să îi susţină, dar oamenii care au discernământ nu se uită în gura ăstora şi văd foarte bine intenţiile lor ascunse. Spiritul de ţaţă îi trădează… le trădează gusturile pentru can-can demne de persoane lipsite de cultură, de stimă de sine și de valori morale. Trebuie să fii debil mintal să nu realizezi că un om care lasă pagini întregi de comentarii (aceleaşi peste tot, cu copy+paste) este obsedat şi are un scop mârşav. Trebuie să fii prost să nu deosebești o părere negativă argumentată civilizat, de un război furibund împotriva unei persoane. E de ajuns să nu îți placă o carte încât să urăști autorul și să nu mai poți trăi pe aceeași planetă cu el? 

Mă întreb: dacă aceşti pseudointeligenți sunt atât de citiţi, de ce nu discută şi despre alte cărţi citite? Şi despre alţi autori? Oare au citit doar cartea mea, de simt nevoia să vorbească numai despre ea? 😂

Ambiţiile acestor comentaci sunt la fel de mici ca sufletele lor. Ei nu sunt diferiţi cu nimic de personajele dubioase, inculte şi nedemne pe care le vedeţi bălăcărindu-se pe la televizor. Diferenţa este că unii dintre ei rămân anonimi, fiindcă aşa se simt în siguranţă… 

Vă daţi seama ce hal de om trebuie să fie cineva care în viaţa de zi cu zi şi în faţa oamenilor care îl cunosc mimează bunătatea, normalitatea şi educaţia, iar ascuns după un monitor este un monstru care face rău? 

Alţii n-au nici măcar respect de sine, nu le pasă de imaginea lor în faţa lumii şi se arată în toată nemernicia lor, cu ura şi înverşunarea faţă de ceea ce dezaprobă.

Au ajuns atât de rău, încât să scornească tot felul de minciuni despre mine, să spună că eu ameninţ cititorii care îmi critică cartea… sau că scrierile mele sunt copiate şi plagiate de la alţii. 😂 De ce nu vine măcar unul dintre idioţii care debitează asemenea inepţii să aducă cel puțin o dovadă că am copiat o frază de la cineva? Să îmi arate cineva măcar o frază copiată, plagiată sau inspirată! Am și spus pe paginile mele de facebook (și eu nu sunt citită de 3 persoane, am postări cu impact de peste un milion de persoane!, mă citește presa și multe persoane publice), că ofer 10.000 de lei oricui îmi aduce măcar o frază scrisă de mine care să fie copiată de la altcineva. Și nu mă joc, sunt un om de cuvânt. Dar tăcere. N-au ce să arate, pentru că niciodată nu m-aș degrada în halul ăla încât să fur, să defilez cu ceva ce nu îmi aparține și nu mă reprezintă. Eu nu subestimez lumea și nu îmi bat joc. N-aș face nimic care ar putea să îmi păteze onoarea și să mă facă să îmi pierd credibilitatea în fața lumii. Ambițiile mele nu sunt atât de mărunte! Iar comentacii știu toate astea, dar în lipsă de argumente împotriva mea, au născocit tot felul de aberații. Nu m-aș mira nici dacă ar spune mâine că sunt Hitler reîncarnat. 😂 Știu deja de la persoane publice ce zvonuri sunt în stare să fabrice demontatorii. A se observa cuvântul: demontatorii... 😀

Pe lângă aberațiile pe care le-au spus despre mine, m-au hărţuit cu comentarii pe blog (sute, că oamenii care nu fac nimic, au timp mult), m-au ameninţat cu moartea, am ajuns pe la poliţie şi pe la avocaţi... Aş fi putut să mă apar legal, dar sunt deja puşcăriile pline, iar unii au făcut deja puşcărie (ştim noi cine și de ce...). Desigur, dacă se va atenta la drepturile mele şi la siguranța mea, mă voi apăra, dar cât timp doar latră aiurea, le las să aibă măcar această plăcere maladivă... să mânce și gura lor ceva. Păcat că nu mănâncă ceva bun.  

 

Că n-au scrupule şi mint cu neruşinare, am înţeles. Ei se zbat să convingă lumea şi, cu cât aduc argumente mai multe şi comentează sub mai multe nume, cu atât par mai credibili. Ceea ce nu ştiu ei, este că am aflat de la anumiţi admini de site-uri că o anumită persoană a comentat cu mai multe nume în acelaşi loc, dar de pe acelaşi IP... mă rog, nu intrăm în amănunte. Vorbim de o boală psihică gravă de tot. De comportament bipolar. 
Aș putea să-i demasc... dar eu sunt responsabilă și nici nu sunt un om răzbunător. Ar fi ca și cum aș lovi un om aflat deja la pământ. Pentru că asemenea oameni sunt la pământ. Unora le-aș face mult rău dacă i-aș demasca... le-aș strica reputația la locul de muncă și poate purtarea lor ar avea și alte consecințe mai grave... Iar altora le-aș face un mare bine făcându-le reclamă (ar vrea ei!) 😀 M-au tot provocat, doar mă fac să-mi ies din minți și iese un scandal cu care ei să se poată afirma. Dream on!  

Cel mai trist a fost să aflu că aceşti comentaci n-au nimic bun şi uman în ei, că sunt cu adevărat nişte monştri odioşi, pentru că nu s-au mulţumit să mă atace pe mine sau cartea mea, ci mi-au atacat familia, oamenii dragi și cititorii. Ca să vă faceţi o idee despre calitatea umană a acestor comentaci o să vă spun cam cum decurg anumite discuţii dintre ei, pe facebook. De exemplu, făceau batjocură pe seama unui text de-al meu în care scriam că dacă ar mai trăi tatăl meu, i-aş săruta mâinile cu care m-a crescut, iar una dintre aceste persoane a scris aşa: “Haha, eu cred că dacă ar mai trăi tacsu asta i-ar face şi o felaţie”. !!! Îmi cer scuze pentru acest cuvânt vulgar... O altă persoană a spus că ar trebui să fiu ucisă și îngropată pe un deal ca să se roage fanaticii la mormântul meu ca la mormântul lui Arsenie Boca. Trebuie să spun mai mult de atât? Cred că ajunge ca să descrie nişte demenți.  

Acestora să le acord eu atenţie?! Să îmi pese mie ce spun nişte nebuni din ăştia? Să fim serioşi... Nici măcar milă nu simt pentru ei. Repulsie şi atât. De aceea stau cât mai departe şi nu vreau să am acces nici măcar la un cuvânt de-al lor, pentru că fiecare cuvânt de-al lor e mizerie. Nu știu cum de încape atâta mizerie și urât în ei.

Pot să spună ce vor. Prin tot ceea ce fac, vorbesc despre ei, nu despre mine. 

Fiecare face ce poate, ceea ce-l împlineşte, ceea ce-l defineşte. Unii îşi irosesc viaţa făcând nemernicii, iar alţii se bucură de viaţă, de familia lor, de prieteni. Pe unii îi bucură să facă rău, pe alţii îi bucură să facă bine. Unii stau ascunşi după monitoare şi fac lucruri urâte, iar alţii merg la familii nevoiaşe să ajute, în orfelinate, în spitale de copii (să le citească poveşti), la bătrâni neputincioşi să le spele un geam, să le ducă un iaurt, să le ducă medicamente…

Aşa cum am mai spus, fiecare are viaţa pe care o merită. Îmi pare rău pentru aceste suflete mutilate. Cine ştie, poate într-o zi îşi vor găsi pacea, poate vor avea pe cine iubi şi îşi vor schimba preocupările… sau poate nu. Poate că asta e menirea lor - să fie partea rea și urâtă a lumii, poate că sunt într-adevăr atât de mărunţi încât nu pot avea ambiţii mai mari decât mărunţişurile pentru care decad atât de mult.

Mi-am asumat că nu voi fi plăcută de toată lumea, chiar dacă nu am crezut că voi fi ținta demenților. Dar succesul vine la pachet cu tot felul de surprize. Aș fi proastă să mă intereseze 3-4 demontatori, în loc să mă bucur de sutele de mii de oameni (și ce oameni!) care mă apreciază.  

Așadar, nu îmi mai atrageţi atenţia asupra comentacilor răi. E plină lumea de oameni de proastă calitate… Așa cum nu mă uit la TV la emisiuni de proastă factură și cu personaje respingătoare care dau un exemplu prost, la fel nu mă interesează nici prostiile care abundă pe net. Prefer să îmi folosesc timpul în mod util și frumos și să-mi îndrept atenţia către oamenii care merită, care mă inspiră să fiu un om mai bun, de la care am de învăţat, care să mă ajute să evoluez…

De 5 ani de când scriu nu m-ați văzut implicată în scandaluri și în conflicte și nici n-o să mă vedeți vreodată, oricât mă vor provoca unii. Mă respect prea mult, îmi respect condiția și îmi respect familia, prietenii și cititorii, de aceea nu am să decad la prostii. 

Mai rău decât să fii bârfit este să fii nebăgat în seamă și anonim.

Aparent, cel bârfit și detestat este o victimă... în realitate, victime sunt cei care-l discută și care-și otrăvesc sufletele cu ură. Sunt victimele propriilor lor slăbiciuni.

Cu cât latră mai mult comentacii, cu atât mai mult îmi confirmă că mă invidiază, că se simt inferiori şi că sunt disperaţi să mă aducă la nivelul lor sau să mă îngroape. N-au nicio şansă.

Un proverb mexican spune aşa: “Au încercat să ne îngroape, dar nu au ştiut că suntem seminţe.”