Scrisoare către un bou

Ştiu, “boule” e un compliment prea frumos pentru unul ca tine, fiindcă boii sunt mai cumsecade ca tine sau, cel puţin, sunt mai bărbaţi.

Am aflat că ţi-ai părăsit soţia (şi pe cei doi copii!), deoarece ea s-a îngrăşat. Tu, desigur, n-ai nicio vină, boule... N-ai nicio vină că ea s-a îngrăşat după două naşteri și după ani în care a trăit doar ca să-ți gătească și să te îngrijească.

Te-aş întreba, dragă boule, dacă ştii că obezitatea este o afecțiune? Şi că, la fel ca toate afecțiunile/bolile, are o cauză... de multe ori una emoțională. Căci nu este așa cum spun unii că doar îmbuibarea cu mâncare îngrașă, deşi chiar şi îmbuibarea are o cauză. Emoțională. Oamenii care mănâncă compulsiv, o fac ca să compenseze ceva ce le lipseşte. Ei încearcă să umple cu mâncare niște goluri... Ei își umplu stocmacul pentru că mâncarea le este la îndemână, deși au nevoie să-și umple, de fapt, sufletele private de dragoste. Te-ai întrebat vreodată dacă nu cumva soţiei tale i-au lipsit atenţia ta, afecţiunea ta, implicarea ta în tot ceea ce înseamnă responsabilităţile unei familii?

Te-ai gândit că mâncând ea poate se recompensează atunci când tu uiţi să-i recompensezi măcar cu o vorbă bună sau cu puțină atenție toate eforturile pe care le face ca să aibă grijă de familia voastră? Sau poate că, de fapt, se autopedepsește mâncând, pentru că tu, prin atitudinea ta indiferentă o faci să se disprețuiască, să creadă că nu e destul de bună, de frumoasă, de femeie… Poate tu o faci să se simtă invizibilă.

Şi te-aş mai întreba, boule, acum că ai aflat că obezitatea este o boală şi nu un defect scabros: ce-ai fi făcut dacă soţia ta ar fi rămas oarbă? Sau dacă ar fi rămas fără o mână? Sau fără un picior? Sau dacă ar fi avut cancer? Ai fi părăsit-o, aşa cum ai făcut-o pentru că s-a îngrăşat?

Îţi aminteşti, boule, că atunci când v-aţi căsătorit ai depus un jurământ că îi vei fi alături “la bine şi la greu”?

Ţi se pare că eşti mai bărbat dacă ai părăsit-o pe femeia care te-a îngrijit 12 ani şi care ţi-a dăruit o familie? Dacă era invers şi te îngrăşai tu, iar ea te-ar fi părăsit, cum ţi s-ar fi părut? Desigur, ea ar fi fost o curvă şi o nemernică, ştiu. Dar tu, cum eşti? Când te uiţi în oglindă, ce mai vezi înafară de un mare bou?

Şi te-aş mai întreba, boule, dacă înainte să dai bir cu fugiţii, ai încercat să o ajuţi pe soţia ta şi pe mama copiilor tăi să slăbească? Ai încercat măcar? Sau tot ce ai putut face a fost să-i spui într-o zi că pleci și s-o lași singură, împovărată de complexe și de remușcări?!

Eşti mai fericit acum, boule? Ce vor învăţa copiii tăi de la tine, în urma alegerii de a-i părăsi doar pentru că nu mai au o mamă cu siluetă?

Ştii, boule, într-o zi vei regreta… în ziua aceea în care felul cum arată oamenii nu va mai conta, în care vei înţelege ce înseamnă cu adevărat iubirea şi sprijinul unei familii… pe care tu nu le vei mai avea. Pentru că soţia ta e suficient de puternică şi de demnă ca să nu te mai primească înapoi după ce ai umilit-o şi ai abandonat-o ca pe un nimeni, doar pentru că n-a mai avut ambalajul pe care l-ai vrut tu… Pentru că ea nu e un trup, ea e un suflet şi e o conştiinţă. Ea este o mamă şi o femeie minunată, care a avut nenorocul să se căsătorească cu un bou superficial.

Să fii sănătos, boule!