Să fim buni… doar de sărbători?

De câte ori aud îndemnul „Să fim buni de sărbători”, mă opresc o clipă. Și mă întreb:

Oare bunătatea are termen de valabilitate? Oare ea vine cu beculețe colorate, cu colinde și miros de cozonaci, doar ca să dispară odată cu bradul aruncat la gunoi?

Am spus cândva ce cred despre asta și s-au supărat mulți filantropi de ocazie. Nu voi mai repeta. Dar, cu toate astea, tot aștept sărbătorile. Poate, poate, le voi vedea și eu bunătatea. Poate, pentru câteva zile, voi putea fi și eu bună în voie, fără să fiu privită cu suspiciune, fără să fiu considerată naivă, ipocrită, ciudată sau „prea sensibilă”.

Pentru că, în zilele noastre, bunătatea a devenit ceva suspect. A dărui, a ajuta, a-ți păsa... sunt gesturi pe care unii le privesc cu neîncredere. Mai nou, normalitatea înseamnă să fii indiferent. Să trăiești doar pentru tine și ai tăi. 

Să treci nepăsător pe lângă un om căzut pe stradă - nu e treaba ta.

Să privești fără să clipești cum cineva bate un copil sau o femeie -  nu te amesteci, „e problema lor”.

Să întorci capul când vezi o bătrână înaintând cu greu prin ploaie - de ce nu stă acasă, în loc să sfideze moartea pe stradă?

Să iei în mașina ta o bătrână udă leoarcă și să o duci acasă? De ce ai face asta? „Să o ia altul, dacă are chef de fapte bune.”

Să ajuți o femeie însărcinată să-și curețe parbrizul înghețat? Hai, să fim serioși! „Ce, ai lăsat-o tu gravidă?”

Să iei apărarea unui bătrân umilit într-o farmacie, doar pentru că e mai înceată mâna lui decât nerăbdarea casierei? „Nu e treaba ta, cine știe câți moșnegi i-au făcut zile fripte.”

Să pui un nailon peste geamul lăsat deschis al unei mașini, ca să nu-i plouă omului înăuntru? „Mai bine îi faci o poză și o postezi pe Facebook, să râdă lumea.”

Să plătești factura de curent a vecinului bătrân care nu are bani? „Nu e rudă cu tine. Nu-ți lasă nimic moștenire. De ce să te bagi?”

Iar dacă într-un magazin cineva îți face loc din greșeală, să nu-i zâmbești și să nu fii amabil. Cine știe ce va crede? Ori că ești nebun, ori că ai băut, ori că îți bați joc. Cel mai bine, aruncă o privire rece, bombăne ceva printre dinți. Fii normal. Nimeni nu trebuie să scape nepedepsit.

Suntem învățați că nu e treaba noastră. Că bunătatea se poartă doar pe termen limitat, eventual cu fundiță roșie, între Moș Nicolae și Crăciun.

Îmi cer iertare, dar eu nu pot aștepta doar sărbătorile ca să fiu om. Și, dacă asta mă face „nebună”, „ciudată” sau „visătoare”, atunci… să fie așa.

Mai bine ciudată printre nepăsători, decât indiferentă printre oameni.