Poți fi oricine vrei, dar nu cu mine




Într-o seară, când mă pregăteam să felicit prietenii de pe Facebook ale căror zile de naștere apăreau la evenimente, am observat un nume ciudat în lista mea. Un nume pe care nu-l recunoșteam. Am intrat pe profil să descopăr cine este acea persoană, dar nu am găsit niciun indiciu, nicio fotografie, nicio informație care să mă ajute să o identific. Un nume fictiv, imagini anapoda… cine știe dacă până și ziua de naștere era reală?
Am întrebat politicos cine este. Răspunsul a fost și mai surprinzător: deși numele sugera o femeie, persoana din spatele ecranului era, de fapt, un bărbat. Nu am întrebat motivele acestei alegeri, nici nu mă interesa. Dar un lucru era clar: eu nu îmi doresc astfel de ambiguități în cercul meu de prieteni.
Înțeleg perfect că oamenii își schimbă numele din diverse motive: căsătorie, divorț, poate chiar o poreclă dragă. Înțeleg și că unii aleg să fie mai discreți cu datele lor personale. Dar când cineva își modifică identitatea până în punctul în care devine de nerecunoscut, când își ascunde chipul, numele real și creează o mască virtuală, încep să am dubii.
Nu am încredere în cei care își ascund identitatea fără un motiv evident. Nu-mi inspiră siguranță conturile anonime, fără prieteni reali, fără urme autentice de viață. Iar cei care aleg deliberat să inducă în eroare asupra genului sau identității lor, fără un motiv serios, mi se par cel puțin lipsiți de respect.
Sigur, fiecare are dreptul să decidă cât de mult își expune viața pe internet, dar asta nu înseamnă că ceilalți sunt obligați să accepte această lipsă de transparență. Așa cum în viața reală nu invit necunoscuți dubioși în casa mea și nu mă opresc să vorbesc pe stradă cu oameni care își ascund chipul și identitatea, la fel procedez și în lumea virtuală.
Și trag un semnal de alarmă. În spatele unor astfel de conturi se pot ascunde intenții deloc inocente. Am văzut suficiente povești despre oameni păcăliți de identități false: femei îndrăgostite de femei care pretindeau că sunt bărbați, oameni care au oferit bani unor străini care au dispărut fără urmă, victime ale escrocilor sentimentali sau ale unor indivizi cu gânduri întunecate.
Tinerii, adolescenții și chiar adulții ar trebui să fie atenți la astfel de pericole. Nu toți cei care își ascund identitatea sunt rău intenționați, dar mulți dintre cei rău intenționați exact asta fac - se ascund.
Sper ca acest mesaj să nu rănească orgolii, ci să fie un îndemn la responsabilitate, la respect reciproc și la mai multă grijă în lumea digitală.
Fiți prudenți. Protejați-vă. Și, mai presus de orice, fiți autentici.


12 comentarii

  1. Așa fac și eu curățenie în listă, când mă pregătesc să-i felicit. :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Mulți n-au înțeles că renunțăm la intimitate când ne facem cont pe facebook, iar unele date chiar suntem obligați să le trecem... Oamenii care ne-au acceptat în lista lor au dreptul să știe cu cine vorbesc, iar noi trebuie să le respectăm acest drept! Așa mi se pare de bun simț...
    Și eu am un profil sub alte nume, de fapt un profil vechi pe care intram foarte rar și pe care am schimbat numele. Îl folosesc doar atunci când nu am chef să intru pe profilul ”oficial”, dar pe el nu am prieteni și nici date personale, îl folosesc strict pentru a posta pe pagina mea de facebook. Asta nu se pune :)
    Așa cum sunt în viața reală, mi se pare normal să fiu și pe facebook... Am șters oameni din lista mea pentru că imaginea lor virtuală era la ani lumină de imaginea reală, chiar dacă și-au folosit numele (sau derivate ale acestora) și poze reale (chiar dacă unele de acum zece ani sau chiar mai vechi). Nici cu mine nu prea le merge ipocriților :)
    Nu mai vorbesc de toate comentariile anonime de pe bloguri, că ai destui anonimi pe aici și nu vreau să-i supăr... dar, totuși, din câte știu eu se poate alege un nume cu care să comentezi, fie el și fictiv :)
    În general, cei care se ascund pe facebook (folosind identități și date false) ori vor să pară mult mai buni, ori chiar au ceva de ascuns...


    RăspundețiȘtergere
  3. Irina, de abia așteptam sa vedem poze noi cu tine. Nici nu stii ce fericiti ne faci atunci cand mai postezi o poza. Te pup, înger frumos!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Aș posta mai multe dacă nu ar fi preluate de presă (și create articole aiurea), dacă unii nu și-ar face pagini cu numele meu (știind că e un nume accesat și pot "vinde"), dacă unii nu le-ar reposta doar ca să facă batjocură... :)
      Pe facebook am multe poze cu mine, dar vizibile strict pentru prieteni.
      Totuși, în curând voi face un portofoliu frumos pentru un proiect și îl voi posta pentru cititorii mei. ;)
      Pupici cu drag!

      Ștergere
    2. Astept sa te întâlnesc, Irina. Din câte am înțeles, atunci cand vei publica volumul 3 din fluturi, vei merge in orașele mari din țara... :) totuși mi-as dori tare mult sa te întâlnesc si as da o fuga pana la Brașov cu tot dragul!

      Ștergere
  4. Alexandra-Constanta27 martie, 2015 14:10

    Buna draga Irina , imi umpli sufletul de energie pozitiva atunci cand intru pe blogul tau si iti citesc postarile.Acum ceva timp cineva imi spunea ca daca nu am pagina de facebook nu exist .Oare ? Nu chiar nu am ...Din inima te felicit si iti urez succes pe mai departe .Cu respect .

    RăspundețiȘtergere
  5. Nu e bine sa accepti pe fb oameni pe care nu ii stii personal, asta e parerea mea. Eu nu trimit cerere necuniscutilor, dar nici nu accept.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Asa ar trebui. Dar depinde si ce urmaresti atunci cand deschizi un cont Facebook. Daca vrei publicitate, cat mai multi prieteni, orideunde si oricand, cu postari mereu catre public! Altfel, dupa cum spuneti, este de dorit discretia, cumpatarea si mai ales prudenta.

      Ștergere
  6. De multe ori imaginea ne influenteaza in aprecierile noastre. Poate ca e mai important ce spune.

    RăspundețiȘtergere
  7. Eu nu port masca si nu imi ascund numele
    ...ma cunosti bine ! Dar nu mi-ai permis sa iti fiu aproape cu toate ca sunt departe fizic. Imi doresc foarte mult sa gasim o strada pe care sa ne intalnim si sa stam la povesti ca acum (prea)multi ani ... Carmen Petrescu

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Carmen, încerc de mult să dau de, tine, ți-am scris și pe facebook. Te rog dă-mi un email la irina@irinab.com , vreau mult să vorbim!

      Ștergere