Weekend-urile sunt pentru suflet!

A existat o perioadă în viaţa mea în care mi-am dedicat toate sâmbetele exclusiv pentru curăţenia din casă. Începeam de îndată ce mă trezeam şi mă opream abia seara, epuizată. Şi nu, nu aveam o vilă cu multe camere, ci doar un apartament. Dar întorceam toată casa pe dos. Spălam geamurile, lustrele, uşile, faianţa... Ştergeam praf imaginar şi spălam lucruri care erau curate, pentru că am ştiut mereu să menţin ordinea şi curăţenia în casa mea. Nu ştiu cum am deprins acea obişnuinţă de a-mi rata ziua aceea liberă, dar regret acea perioadă. 

Prietenii mei mă considerau obsedată de curățenie. Mă invitau în oraş, la iarbă verde, la mare, la săniuș, la filme și în tot felul de locuri ca să ne distrăm, iar eu îi refuzam. Aveam treabă! Ei încercau să îmi spună că mă port anormal şi că am o casă exagerat de curată, dar până nu luam eu la mână fiecare lucru şi fiecare locușor din casă, nu aveam linişte. N-aş fi renunţat la obiceiul meu pentru nimic în lume. Desigur, duminica eram obosită și nu prea mai aveam energie să ies din casă şi să mă bucur de viaţă. 

La un moment dat s-au plictisit şi ei de refuzurile mele şi nu m-au mai invitat nicăieri.

Așa m-am trezit eu într-o zi realizând că eram sclava unei locuinţe. Şi a lucrurilor din casa mea. Că acordam mai multă importanţă casei şi obiectelor, decât mie însămi. Că în loc să mă răsfăţ pe mine, eu răsfăţam mobila, covoarele, faianţa, geamurile...

Realizam că am irosit zeci de sâmbete în care aş fi putut să mă bucur de viaţă, de soare, de oamenii frumoşi din viaţa mea, de linişte şi de relaxare.

Din acel moment mi-am promis că weekend-urile le voi dedica numai şi numai sufletului meu. Că voi ieşi din casă indiferent de anotimp şi de starea vremii, că voi sta cât mai mult cu oameni dragi, că mă voi desfăta cu tot ceea ce îmi place, cu o cafea bună în centrul oraşului, privind clădirile superbe și trecătorii, cu plimbări prin păduri, cu liniştea şi relaxarea pe care le pot oferi o carte citită afară, în natură, cu un film bun, o piesă de teatru, un concert, un prânz sau o cină grozavă cu prietenii.

De atunci încerc să fac curăţenia în casă într-o zi lucrătoare a săptămânii, iar dacă nu reuşesc, nu mă mai stresez deloc. 

Am învăţat să preţuiesc weekend-urile şi să mă bucur de ele la intensitate maximă. Sfârșiturile de săptămână sunt doar pentru a face ceea ce-mi place, nu ceea ce trebuie. Şi apoi, cine zice că trebuie neapărat să fac ceva anume? Doar noi ne impunem anumite reguli sau limite, nu vin cu pravilă de la stăpânire.

Doamnelor şi domnişoarelor, nu vă mai irosiţi zilele preţioase de la sfârșitul săptămânii făcând treburi casnice! Nu vă amendează nimeni dacă faceţi toate acestea în cursul săptămânii, câte puţin, seara, aşa cum și când puteţi. N-ajunge că muncim toată săptămâna? 

Bucuraţi-vă de zilele libere şi de oamenii dragi din viaţa voastră! Sunt atâtea locuri de vizitat, atâtea cărţi de citit, atâtea filme de vizionat şi atâţia oameni de cunoscut şi de iubit! Răsfăţaţi-vă pe voi şi pe oamenii voştri dragi, nu alintați mobila, nu covoarele, nu lucrurile din casă. Obiectele nu pleacă nicăieri şi sunt trecătoare. Ele există ca să ne folosim de ele, nu ca să ne folosească ele pe noi.

Faceţi ceea ce vă place, ceea ce vă bucură inimile, coafaţi-vă, înconjurați-vă cu iubire, visați într-o cadă cu apă aromată, faceţi-vă manichiura sau un masaj, fiţi frumoase şi relaxaţi-vă. Petreceți momente frumoase cu copiii voștri, cu părinții, cu prietenii, cu voi înșivă. 

Zilele irosite nu le mai puteți recupera. 

Vă doresc weekend-uri cât mai frumoase!