Stop!

Atât de obositori sunt cei care te obligă să te justifici tot timpul, să le dai explicaţii cu privire la ce-ai făcut sau ce n-ai făcut, de ce nu i-ai sunat, de ce nu le-ai răspuns la sms, de ce nu le-ai spus şi lor că au băgat portocale la alimentară - de parcă ai vreo obligaţie faţă de cineva! Singura obligaţie pe care o avem faţă de ceilalţi este respectul, dar şi pe ăla trebuie să-l meriţi, până la urmă, nu să-l impui. Nu datorăm nimic nimănui. Avem doar datoria morală să fim corecţi cu toată lumea. Dar nu datorăm nimănui atenţie, prietenie, iubire, timp, favoruri. Nimeni nu are dreptul să abuzeze de timpul nostru, de nervii noştri şi de bunătatea noastră.

Sunt extrem de obositori cei care emit mereu pretenţii, care au mereu aşteptări, care stau tot timpul cu mâna întinsă şi care cred că li se cuvine totul şi că toată lumea trebuie să le stea la dispoziţie.

Obositori sunt oamenii veşnic nemulţumiţi, care se supără de îndată ce nu le convine ceva şi care te indispun cu reacţii de copii bosumflaţi și răzgâiați.

Obositori sunt cei cu vocaţie de victimă şi cei care suferă de mania persecuţiei, care se simt tot timpul neglijaţi şi nedreptăţiţi. Şi sunt foarte obositori cei care au tot timpul ceva de bombănit şi de criticat, care se văicăresc din orice motiv şi care te încarcă negativ cu frustrările lor personale.

Am obosit şi m-am săturat de cei cărora, oricât de mult le ofer, nu le ajunge şi nu-s mulţumiţi, pentru care niciun efort nu este suficient şi care nu apreciază nimic. Şi m-am săturat până peste cap de cei care au tot timpul câte un reproş de făcut, care cântăresc fiecare cuvânt şi fiecare gest ca să se convingă că nu e destul pentru ei și că au un motiv să îmi tulbure pacea sufletului.

Nu mai sunt dispusă să pierd niciun minut din viaţa mea cu justificări şi cu explicaţii inutile date celor care se consideră prioritari şi care emit fel şi fel de pretenţii absurde. Nu mai sunt dispusă să mă indispun din cauza reproşurilor şi a crizelor de personalitate şi de gelozie pe care le au cei care nu-şi cunosc lungul nasului şi care n-au simţul măsurii.

Bunătatea şi iubirea sunt alegeri personale, nu obligaţii, nu îndatoriri. Şi acestea trebuie meritate, nu impuse.

Personal, nu am nicio datorie la nimeni. Dacă sunt amabilă, dacă ajut, dacă ofer, dacă sunt prietenă, dacă iubesc, o fac doar pentru că vreau eu, doar când vreau eu şi doar când pot eu. Nu trăiesc pentru alţii. Am făcut asta în trecut şi m-am irosit aiurea cu și pentru oameni care n-au meritat.

Eu nu pretind nimic de la nimeni. Nu am pretins de la ceilalţi nici măcar un comportament echitabil. Însă de data aceasta trebuie să le spun "stop!" celor care abuzează de timpul meu şi de nervii mei. S-a tras de mine din toate părțile. M-ați obosit peste măsură. Am ajuns să mă irosesc făcând eforturi supranaturale ca să mulțumesc pe toată lumea. Și m-am neglijat pe mine.  

Sunt a mea, nu a lumii. Iar singurele datorii pe care le am în lumea asta sunt faţă de mine, nu faţă de alții. Pentru că nimeni înafară de mine nu munceşte în locul meu şi pentru mine, nimeni nu suferă în locul meu şi pentru mine, nimeni nu face sacrificii în locul meu şi pentru mine. Nimeni nu ştie şi poate pe nimeni nu interesează că am şi eu necazurile mele, problemele mele de sănătate, frustrările mele personale, durerile mele, pe care, însă, nu le arunc în sufletul nimănui. Dacă nu mă văicăresc toată ziua și dacă nu-mi exprim mereu nemulţumirile, nu înseamnă că stau confortabil pe un nor pufos şi mă plictisesc privind spectacolul lumii.
Încercați să aveți așteptări rezonabile de la ceilalți!