Uneori eșuăm...

În viață se mai întâmplă și să eșuăm. Oricât de buni am fi, oricât ne-am strădui, oricât de mult am iubi, la un moment dat tot se poate întâmpla să nu fim părintele, prietenul, partenerul, fratele sau colegul care ar trebui să fim sau care se aşteaptă să fim... Indiferent dacă intenţia noastră a fost onorabilă, rezultatul se poate să fie unul dezastruos, aşa că suntem judecaţi după eşecul demersului nostru, şi nu după onorabilitatea intenţiei.

Eșecul descurajează. Sentimentele de vinovăție și de neputință ne determină să facem pași înapoi, iar asta este greșit. Cu atât mai mult trebuie să pășim înainte, să îmbrățișăm cu toată dragostea, să ne cerem iertare, să le spunem celor pe care i-am dezamăgit că-i iubim și că ne dorim să fim suficient de buni pentru ei, dar suntem oameni, prin urmare supuși greșelilor, rătăcirilor, slăbiciunilor...  eșecului.

Când vă simţiţi descurajaţi de eşecurile repetate şi vi se pare că la capătul tunelului vostru nu se va întrezări în veci vreo luminiţă, vă rog să vă amintiţi de Thomas Edison, cel care a inventat becul. Până când i-a reuşit experimentul şi a produs un bec care să reziste la curentul electric, a făcut nu mai puţin de 2 000 de experimente!! Prin urmare, 2 000 de eşecuri. Întrebat despre uriaşul număr de eşecuri, Edison a spus că sunt 2 000 de succese – deoarece a văzut  2 000 de moduri în care nu funcţionează un bec.

Aşadar, continuaţi să încercaţi. Unele dintre cele mai celebre personalităţi ale vremurilor noastre au fost refuzate de zeci de ori înainte de a deveni maeştri în cinematografie, artă, laureaţi ai premiilor Nobel, Oscar şi altele.

Şi în viaţa personală este la fel. Încercaţi. Uneori, un eșec este cea mai necesară lecție pentru evoluția noastră. Totul este să fim sinceri cu noi înşine și să ne recunoaștem înfrângerile. Şi da, să ne iertăm sincer pentru neputințele și slăbiciunile noastre. Nu suntem perfecţi, suntem perfectibili.

Pentru cineva drag care a eșuat. Eu aștept doar o îmbrățișare.

Fragment din Cartea Insomnii