Da, am numai fluturi în cap...

... și în viață. Și am sufletul atât de plin de oamenii buni și frumoși care mă iubesc, încât nu am loc și nici timp pentru cei care nu mă suportă și care nu mai contenesc cu atacuri la adresa mea. 

N-am timp și nici chef să mă ocup de inutilități sau de cei săraci cu duhul. 

Mie dacă nu îmi place cineva, îl evit. Nu simt nevoia să-i dedic timp și energie pentru a mă gândi la acea persoană și pentru a mă interesa de soarta ei. Nu simt nevoia să-i tulbur pacea sufletului, nici să instig lumea împotriva sa. Nu mă interesează acea persoană absolut deloc. Pentru mine este ca și inexistentă. 

Dar, se pare că nu toți sunt echilibrați ca mine, altfel nu îmi explic de ce aceia care susțin că nu mă suportă, nu se pot desprinde de mine? De ce bifează zilnic ceea ce scriu (și-au făcut conturi false de facebook doar ca să aibă acces la profilul meu privat, după ce le-am blocat profilele inițiale) :)) De ce, oare, îi interesează ce fac, de ce-mi dedică atâta timp și atenție? De ce nu trece o zi fără să-mi pronunțe numele, de ce mă cară mereu prin gândurile lor? :)

Eu știu răspunsul... dar mai știu că avem ceea ce merităm. Unii fac alegeri proaste în detrimentul lor. Incapabili să iubească, își umplu sufletele goale cu ură. Trist, nu-i așa? 

Cert este că faptele sunt cele care arată mai mult decât evident diferența dintre aceste persoane și mine. Ele se adună să bârfească și să facă rău, eu mă adun cu oameni buni și facem lucruri frumoase pentru noi și pentru cei care au nevoie de noi. Ele stau ascunse după monitoare, încruntate și tensionate, eu zâmbesc relaxată și mă bucur de viață, de prezența oamenilor dragi, de cuvinte frumoase, de îmbrățișări și râsete. Ele iau mărunțiș de la cei interesați să-mi facă reclamă negativă cărții (ce patetic!), eu dau bani să ajut oameni. Ele își dedică timpul să distrugă visuri, eu împlinesc visuri. Ele insultă și înjură, eu mă rog. Ele urăsc, eu iubesc. Ele se irosesc cu lucruri urâte, eu trăiesc frumos. Nu mă preocupă nimic din ceea ce este urât și nociv. Îmi prețuiesc viața și mă prețuiesc pe mine atât de mult, încât nu m-aș irosi pentru nimic în lume cu lucruri care m-ar întrista și care nu mi-ar face cinste.  
Dacă aceia care mă detestă consideră că eu merit timpul și energia lor, eu consider că ei nu merită timpul meu, pacea mea, demnitatea mea. 

N-am timp și nici chef să mă cert, să mă justific, să mă apăr și nici măcar să citesc aberațiile celor cu atracție patologică pentru scandaluri. N-am timp și nici chef să mă supăr, să mă încrunt, să mă gândesc vreo clipă la cei care nu au loc sub același cer cu mine. 
Dumnezeu mă iubește, oamenii apropiați mă iubesc, sute de mii de oameni mă admiră și știu să ia de la mine ceea ce este bun. Scopul meu este să însemn ceva bun pentru ceilalți și nu-i pot înțelege pe cei care și-au făcut ca scop principal în viață să fie toxici și răi. E trist să fii atât de mărunt și să ai ambiții atât de mărunte, să umpli lumea cu urât și cu exemplu negativ... dar n-am timp nici să-i compătimesc pe cei care fac alegeri proaste, pe cei slabi, care nu-și pot depăși condiția. 
Am fluturi în cap, pe cap, în urechi, în toată casa, în viață și în suflet. Sunt ai mei, am dreptul să-i am și mă bucur de ei și fără a avea aprobarea celor cărora nu le plac Fluturii! :)