Mesaj pentru niște "dive"

Nu obișnuiesc să reacționez la toate absurditățile care circulă pe la televizor sau pe rețelele de socializare, pentru că nu-mi place să dau glas inutilităților și nici să le răspândesc. Dar astăzi voi face o excepție. Nu voi da nume, căci publicitatea costă și nu îmi stă în fire să promovez lucruri fără valoare, însă aroganța unei așa-zise „dive” m-a făcut să scriu aceste rânduri.

Cu o superioritate prefabricată, îmbrăcată în emfază și dispreț, această persoană a afirmat că femeile „obișnuite” nu sunt altceva decât niște frustrate, sărace, neîngrijite, urâte și invidioase pe frumusețea, bogăția și splendoarea divelor ca ea. Și, dincolo de aceste etichete aruncate cu lejeritate, a început să ne împărtășească „adevărul absolut” despre ce înseamnă să fii o femeie „adevărată”, cum ar trebui să arate viața ideală, ce bărbat „demn” ar trebui să avem și cât de esențiale sunt luxul și vacanțele exotice în existența unei femei împlinite.

Așa că, „dragi” dive, născute nu din noblețe, ci din vanitate, voi, cele cu trupuri „perfecte” și suflete împietrite de superficialitate, cu chipuri mascate de machiaj strident și priviri goale, scăldate în lumini artificiale, permiteți-ne nouă, femeilor „normale”, să ne cerem scuze că nu suntem „adevărate” ca voi.

Noi, celelalte, nu reușim mereu să avem trupuri sculptate, dar nu pentru că nu am vrea, ci pentru că viața noastră este plină de altfel de sculpturi. Sculptăm diminețile în ore de muncă, serile în timp petrecut alături de cei dragi, nopțile în griji și visuri pentru cei pe care îi iubim. Noi nu dormim până la prânz ca să savurăm un smoothie perfect echilibrat, urmat de o zi dedicată exclusiv propriului trup. Noi ne trezim în zori, pregătim copiii pentru grădiniță sau școală, mergem la serviciu, ne întoarcem, gătim, spălăm, facem teme, împletim povești și alinăm frunți fierbinți. La sfârșitul zilei, adormim frânte, dar împlinite, fără să ne fi pierdut timpul gândindu-ne dacă am fost „frumoase” astăzi sau cum am putea fi mai „atractive” mâine.

Nu avem mereu părul perfect coafat, dar știm că buclele răvășite de mânuțele copiilor noștri sunt cele mai prețioase atingeri. Nu avem sute de perechi de pantofi pentru că preferăm să investim în lecții de pian, cursuri de înot, cărți și vise pentru copiii noștri. În gențile noastre nu veți găsi câini miniaturali, ci biscuiți, șervețele, medicamente, jucării și alte mărunțișuri care poartă semnificația grijii pentru cei dragi.

Chipurile noastre nu sunt impecabile ca niște măști de porțelan, dar au expresii vii, zâmbete calde, riduri care spun povești. Nu ne temem de semnele timpului, pentru că ele sunt dovada că am iubit, am râs, am plâns, am sperat. Noi nu trăim pentru a fi privite, ci pentru a simți și a dărui.

Noi nu alergăm după haine scumpe și obiecte extravagante pentru a ne valida valoarea. Noi știm că nu ceea ce avem ne definește, ci ceea ce suntem. Nu am căutat un fotbalist, un „afacerist” generos sau un sponsor care să ne întrețină. Noi am muncit pentru fiecare lucru pe care îl avem. Ne-am construit viețile cu demnitate, fără să întindem mâna, fără să ne oferim ca niște trofee.

Pentru noi, o viață frumoasă nu înseamnă să lenevim într-un salon de înfrumusețare sau să defilăm prin mall-uri și cafenele. O viață frumoasă este aceea în care creștem suflete, în care lăsăm ceva bun în urmă, în care oferim mai mult decât consumăm. Noi nu avem vile impunătoare, dar avem un „acasă”- un loc plin de iubire, de râsete și de povești împărtășite la ceas de seară.

Noi nu conducem mașini primite cadou, pentru că știm că e mai demn să ne câștigăm singure confortul, fie el cât de modest. Iar mașinile noastre nu sunt doar accesorii pentru poze, ci mijloace prin care ajungem la serviciu, la grădinița copiilor, la părinții noștri, la prieteni aflați în nevoie.

Și, la finalul zilei, nu ne simțim inferioare vouă. Nu ne deranjează că aveți trupuri „perfecte” sau haine scumpe, pentru că noi știm ce contează cu adevărat. Noi ne iubim trupurile imperfecte, pentru că ele ne-au purtat prin viață, ne-au dăruit copii, au simțit îmbrățișările celor dragi, au muncit, au căzut și s-au ridicat din nou. Noi ne iubim viețile pentru ceea ce sunt, nu pentru cum arată în ochii celorlalți. Noi știm să prețuim, dar nu să ne lăsăm cumpărate.

Și, mai presus de toate, noi nu confundăm celebritatea cu respectul, faima cu importanța, prețul cu valoarea, zgomotul cu sensul. Noi nu suntem în căutarea aplauzelor lumii, pentru că ne sunt suficiente câteva suflete dragi care ne privesc cu admirație sinceră.

Așa că, atunci când ne priviți de sus, când credeți că ne puteți compătimi pentru că nu suntem ca voi, întrebați-vă ceva: în liniștea singurătății voastre, când reflectoarele se sting și ecranele se închid, când vă îndepărtați machiajul și vă priviți în oglindă, cât de frumoase mai sunteți? Când vă dați jos hainele scumpe, bijuteriile strălucitoare și tot ceea ce are un preț, cât mai valorați cu adevărat?