Viața mea fără tine

„Să nu-ţi fie niciodată frică să spui ceea ce simţi cu adevărat.”

Anonim

Dacă regret ceva în urma despărţirii noastre este doar că am plâns atunci când ai plecat, crezând că viaţa mea nu va mai fi frumoasă dacă tu nu eşti lângă mine, crezând că nu însemn nimic fără tine alături.

Am plâns atunci crezând că nu mai există pe lume braţe la fel de primitoare ca ale tale, că nu mai există cineva în lumea asta cu care să-mi doresc să împart tot ce sunt şi tot ce am.

Am plâns crezând că nu voi mai fi capabilă să iubesc vreodată, că te voi căuta în toţi bărbaţii care-mi vor ieşi în cale.

Am plâns crezând că voi muri de dor, că voi sfârşi în singurătate, iubindu-te numai pe tine.

Am plâns urându-mă pentru neputinţa de a te fi ţinut alături de mine.

Acum regret toate lacrimile, toate clipele irosite cu lamentări, cu aşteptări fără rost, cu învinovăţiri nemeritate.

Regret că m-am dispreţuit tocmai atunci când aş fi avut atât de multă nevoie să mă iubesc şi să mă iert necondiţionat.

Abia atunci când nu m-am mai simţit iubită de tine am învăţat să mă iubesc. Abia atunci am învăţat să-mi dăruiesc mie totul, toată bucuria şi pacea pe care le merit şi pe care până atunci ţi le dăruisem cu generozitate ţie. Abia atunci am învăţat că nu e cazul să depind de cineva pe lumea asta, că uneori este perfect în regulă să rămân doar eu cu mine.

Azi nu mai plâng. Azi mă bucur de viaţa mea fără tine. Azi zâmbesc cu toată fiinţa mea, azi îmi râde tot sufletul. Azi ştiu să mă bucur de răsărituri şi de asfinţituri, de liniştea nopţii, de zgomotul furtunii. Azi mă bucur pentru că mă văd în sfârşit liniştită şi împăcată. Azi merg plutind fiindcă am învăţat – şi cu ce preţ! – că mersul târâş distruge aripile.

Azi am totul fiindcă am învăţat să-mi fiu mie însemi tot. Azi mă simt întreagă şi dacă sunt singură, şi dacă sunt într-o relaţie. Azi mă iubesc şi mă accept aşa cum sunt, cu bune şi cu rele. Azi nu mă mai tem de singurătate, dar nici nu mă mai tem să iubesc din nou, cu toată forţa inimii mele.

Azi ştiu că viaţa este compusă din etape şi că tu ai fost etapa de care am avut nevoie pentru a învăţa să mă iubesc şi să-i iubesc pe ceilalţi fără aşteptări, fără constrângeri, fără dependenţe. Pur. Simplu. Necondiţionat.

Azi îmi iubesc viaţa, cu tot trecutul ei, cu eşecurile trăite, cu oamenii care au plecat, cu oamenii care au venit în loc, cu toate lecţiile care m-au făcut să devin cea de azi: puternică, încrezătoare, liberă, fericită.

Azi știu că prima şi cea mai importantă persoană din viaţa mea sunt eu.

Fragment din Cartea Insomnii