Tăcerea spune mai mult decât orice justificare

La un moment dat, înveți că a te explica în fața celor care au ales să creadă lucruri greșite despre tine este o pierdere de timp. Mai ales când acea părere le-a fost modelată de bârfe aruncate cu ușurință de oameni mărunți, a căror existență pare să aibă sens doar atunci când încearcă să murdărească imaginea altora.

Mi s-a întâmplat - și nu doar o dată - să aflu că persoane care nu m-au cunoscut cu adevărat au ales să creadă zvonuri răspândite de cei care și-au făcut un scop din a denigra pe oricine nu le convine. Întotdeauna m-a uimit această disponibilitate de a lua de bună o poveste nesusținută de fapte, doar pentru că a fost rostită de o gură suficient de înveninată și amplificată de urechi gata să o creadă.

Bârfitorii, bieții de ei, își imaginează că, împroșcând cu noroi, vor reuși să rănească, să destabilizeze, să distrugă. Că, dacă vor reuși să umbrească fericirea altcuiva, poate vor simți, pentru o clipă, că viața lor este mai bună. Dar ceea ce nu înțeleg este că răutatea nu aduce împlinire, iar minciuna nu construiește decât iluzii fragile.

Au fost momente în care am simțit impulsul să mă apăr, să demontez zvonurile, să arăt calitatea îndoielnică a celor care le-au lansat. Dar, de fiecare dată, dorința de a rămâne un om demn a câștigat în fața tentației de a mă coborî la nivelul lor.

Nu poți rămâne imaculat dacă alegi să te rostogolești prin noroi.

Așa că am ales să nu mă irosesc. Să nu intru în jocuri murdare, să nu duc războaie fără sens, să nu mă justific în fața unor urechi care nu vor să audă adevărul. Nu am încercat să deschid minți închise și suflete împietrite, pentru că am învățat că cine vrea să te vadă așa cum ești, te va vedea, iar cine vrea să creadă urât despre tine o va face oricum.

Nu mai simt de mult nevoia să îmi apăr reputația într-o lume care preferă zvonurile în locul adevărului, într-o societate superficială, manipulabilă, gata să îmbrățișeze orice bârfă care îi convine.

Am destulă experiență încât să știu că doar oamenii slabi își formează păreri bazate pe vorbele altora, fără să cerceteze, fără să privească dincolo de aparențe. Iar cum eu nu am loc pentru astfel de oameni în viața mea, prefer să îi las să creadă orice îi ține departe de mine.

Pentru că adevărul, în cele din urmă, nu are nevoie de martori. Are nevoie doar de timp. 

Iar timpul are un mod fascinant de a așeza lucrurile și oamenii exact acolo unde le este locul.😊