Insomnii a împlinit 5 ani!

În 11 noiembrie 2010 a început povestea acestui blog, aşadar, anul acesta aniversăm 5 ani! :)

Dacă mi-ar fi spus cineva cum se va schimba viaţa mea datorită acestui blog, nu aş fi crezut.

Scriu din copilărie. Am avut mereu jurnale, pe unele le-am păstrat cu sfinţenie, pe altele le-am distrus (de parcă aş fi putut distruge cu totul şi amintirile din perioadele acelea).

Blogul este tot un jurnal, dar deschis publicului. Este adevărat, e nevoie de puţin curaj ca să-ţi deschizi sufletul, să arăţi tuturor cât ai adunat în el într-o viaţă şi să te expui judecăţilor lumii.

Am scris tot ce mi-a trecut prin cap, în funcţie de starea mea sufletească. Am scris sincer, deschis, asumat. Eu povestesc totul ca unor prieteni.

În cei 5 ani am scris multe texte, dar şi cartea Fluturi, despre care ştiţi deja. A fost un succes neaşteptat, un bestseller despre care foarte mulţi au spus că le-a schimbat viaţa. În prezent pregătesc volumul 3 al cărţii Fluturi, la cererea cititorilor.

M-au bucurat enorm toate mărturisirile voastre despre felul în care aţi perceput cartea, despre faptul că aţi trăit-o şi aţi ştiut ce să învăţaţi din ea.

În cei 5 ani am primit de la voi mii de meaje, mii de poze şi multe daruri.

În cei 5 ani am făcut împreună cu voi multe acţiuni caritabile frumoase, iar voi v-aţi implicat în proiectele mele care au vizat oamenii defavorizaţi.

În cei 5 ani, prin intermediul meu, s-au legat multe prietenii și s-au născut povești frumoase de iubire.

În cei 5 ani am râs cu voi, am zâmbit, am plâns de emoţie şi mi-aţi umplut sufletul până la refuz. Mi-aţi fost alinare şi mângâiere în clipele în care am fost tristă și descurajată. Dar voi nu ştiţi asta.

În cei 5 ani v-am întâlnit pe mulţi dinre voi, iar cu unii am legat prietenii pe viaţă. Am devenit astfel un grup de insomniaci. Un grup cu suflete frumoase care mi-au devenit ca o familie. S-au alăturat grupului meu cu tot cu familiile lor frumoase și astfel am devenit o mare familie. Avem aniversarea noastră anuală, când ne adunăm la Cabana Dacilor (din Apuseni), dar ne întâlnim ori de câte ori avem posibilitatea. Întâlnirile noastre sunt pline de emoții, de îmbrățișări, de "Te iubesc!"-uri. Ne cunoaștem poveștile de viață, durerile, bucuriile, complexele, visurile.

Prietenii mei insomniaci sunt la fel de diverşi ca toţi cititorii mei: de toate vârstele, din toate zonele ţării, dar şi din străinătate.

Nu am ştiut cât de încăpător este sufletul meu până când nu am ajuns să-i iubesc pe aceşti oameni și pe voi, ceilalți. Ştiu că grupul este, de fapt, mult mai mare. Suntem sute de mii. Nu am reuşit să vă cunosc pe fiecare, dar vă asigur că vă preţuiesc şi că vă consider prieteni.

Voi mi-aţi dovedit că lumea nu este aşa cum vor alţii să pară, că există oameni minunaţi, că există iubire, prietenie, frumuseţe, bunătate.

Cea mai frumoasă parte din povestea Insomnii sunteţi voi, prietenii şi cititorii mei.

Vă mulţumesc, oameni dragi, pentru fiecare moment petrecut aici, pentru că aţi fost buni cu mine, pentru că m-aţi certat, pentru că m-aţi învăţat, pentru că vă aflaţi aici!

Cu toată forţa sufletului meu vă doresc sănătate, pace, fericire şi toată iubirea de care depind sufletele voastre frumoase!

Vă asigur de toată dragostea şi preţuirea mea!

Întâlnirea din 2015 la Cabana Dacilor

Prietenie pe viață. Grupul nostru are o poveste foarte frumoasă.  

Unul dintre multele momente care mi-au umplut sufletul de bucurie până la refuz:

Cei care n-au reușit să fie prezenți la întâlnirea noastră au găsit totuși o cale... 

Culese în Apuseni, cu drag, pentru voi. 

V ă    i u b e s c ! 

Irina Binder