Scrisoare pentru mama

Mama păstrează lucruri la care nici nu te-ai aștepta. Fragmente din trecut, amintiri așezate cu grijă în sertare, bucăți de suflet pe care le-a strâns, una câte una, ca pe niște comori neprețuite.

Într-o zi, am întrebat-o care este cea mai frumoasă amintire pe care o are legată de mine. A zâmbit și, fără să spună un cuvânt, mi-a întins o scrisoare. O scrisoare pe care i-am scris-o cu ani în urmă, când am plecat departe. O scrisoare lungă, plină de cuvinte pe care nu știusem să i le spun până atunci.

A fost nevoie să mă îndepărtez de mama ca să înțeleg cu adevărat cât de adânc este locul ei în inima mea. A fost nevoie de distanță ca să-mi găsesc curajul de a-i spune tot ce simt, de a-i mulțumi pentru toată iubirea ei necondiționată, pentru răbdarea nemărginită, pentru brațele care mi-au fost mereu acasă.

Astăzi, recitesc acea scrisoare și îmi dau seama că fiecare mamă ar trebui să primească, măcar o dată în viață, o astfel de mărturisire. Nu după ce plecăm departe. Nu după ce timpul se așază între noi. Ci acum, cât încă ne pot citi cuvintele, cât încă le putem îmbrățișa.

Dacă i-ați scrie mamei voastre o scrisoare, ce i-ați spune?