Detașarea



„Nu-ţi face griji cu privire la cei care te urăsc. Pur şi simplu sunt supăraţi pentru că adevărul pe care-l rosteşti tu contrazice minciuna în care trăiesc ei.” 
Dr. Steve Maraboli
  
Uneori, între „Te iubesc” și dispreț este o barieră extrem de fragilă.
Am aflat asta ca urmare a unor povești despre niște „prietenii” care au început extrem de frumos și s-au terminat brusc, lăsând în urmă mai multe întrebări fără răspuns...
Nu mai știu ce trebuie să faci ca să câștigi un prieten, dar știu că pentru a-l pierde este suficient să fii bun, să fii o persoană de calitate, iar el să fie arogant şi să te rănească şi tot el să fie cel care aşteaptă să îţi ceri iertare...
Cei care rănesc nu-și mai cer iertare, nu mai regretă, pleacă pur și simplu, renunță la prietenia ta și-ți arată într-un mod atât de brutal că nu ai însemnat nimic, că doar tu ai iubit și ai prețuit.
Trăim într-o lume în care unii oameni plâng când pierd telefoane mobile și când li se strică mașina, dar care n-au niciun regret atunci când pierd un prieten sau strică o relaţie cu un om drag, un om care i-a iubit, care le-a fost alături și cu care au împărțit momente bune și clipe triste. Aşa cum spunea Dalai Lama, problema omenirii este că, în loc să se folosească de obiecte şi să pună preţ pe oameni, se foloseşte de oameni şi pune preţ pe obiecte.
Unii oameni cred că pot pleca oricând și oricum dintr-o casă, dintr-o poveste, dintr-un suflet... Greșesc, dezamăgesc și rănesc şi, în loc să recunoască, să îşi ceară iertare, să îndrepte greşeala, tot ce fac este să plece, fără să îşi ia rămas bun, fără să aibă nicio urmă de regret... fără să verse o lacrimă, fără să șteargă o lacrimă...
Oricât de frumos ar suna acel „Te iubesc!”, oricât de mult ar depinde sufletele noastre de dragoste și de prietenie, ar fi bine să nu ne grăbim să credem în iubirile declarative, să nu ne iluzionăm, să nu avem așteptări prea mari și să fim pregătiți să nu mai însemnăm nimic pentru unii care, cândva, ne declarau iubirea... În ziua de azi cred că trebuie să iubim şi să ne implicăm total într-o relaţie, dar în acelaşi timp trebuie să fim pregătiţi în fiecare clipă pentru lecţia detaşării – aceea în care să-i dăm drumul să plece partenerului sau prietenului care nu mai doreşte să fie cu noi.
Iar noi să rămânem prieteni adevăraţi şi parteneri de încredere! Să fim acei prieteni ideali pe care ni i-am dori pentru noi, să fim demni de încrederea și prețuirea celorlalți, să fim responsabili, cinstiţi, corecţi, cu o singură faţă, şi nu cu şapte, iar dacă spunem „Te iubesc”, acesta să fie rostit din suflet şi asumat. Să nu-i amăgim pe oameni, să nu-i rănim, să nu-i determinăm să se ascundă de noi, să nu le dăm motive să se teamă ori să nu mai creadă în prietenie.
În opinia mea, să iubim plenar şi să învăţăm detaşarea sunt acţiunile prin care ne pregătim să trăim o viaţă frumoasă: una în care dăruim tot ce putem şi nu ne supărăm dacă nu primim ceea ce dorim. Aşteptările creează dezamăgiri, iar iubirile condiţionate creează ataşamente. Cheia pentru a trăi senin este să dăruim iubire şi prietenie necondiţionate, iar măsura în care le primim să nu depindă de măsura cu care le dăruim. Dacă înţelegem acest lucru şi învăţăm să ne detaşăm nu numai că nu vom mai suferi niciodată din cauza reacţiilor semenilor noştri, dar vom trăi atât de mulţumiţi şi de senini încât vom putea spune, cu mâna pe inimă, că L-am găsit pe Dumnezeu. Şi nu vom greşi: Dumnezeu este iubire necondiţionată. Dumnezeu este detaşare. El ne iubeşte pe toţi la fel, incredibil de mult, peste puterea noastră de înţelegere, şi nu aşteaptă nimic în schimb.
Iubiţi sincer, iubiţi curat, iubiţi detaşat! Iar lumea va fi un loc mai bun.


Fragment din Cartea Insomnii

http://bit.ly/Insomnii-BinderIrina



20 de comentarii

  1. Cel mai greu este sa-ti ceri iertare pentru un lucru (o prostie) pe care l-ai scapat aiurea si ti-ai fi dorit sa te inghita pamantul si cuvintele tale sa nu fie luate in considerare.Oricum te simti cel mai mic om de pe lume.Si ai vrea sa dai timpul inapoi.Si ai vrea sa-ti cenzurezi vorbele la nesfarsit.Si tot spui te rog sa ma ierti ca te-am ranit.Dar sa stii, tu ma ranesti pentru ca nu ma ierti.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Daca trebuie sa-ti "cenzurezi vorbele", asta inseamna ipocrizie. Trebuie sa spui ceea ce gandesti, dar sa gandesti de bine. Degeaba iti pare rau ca nu ti-ai "cenzurat" vorbele. Nu schimba cu nimic ceea ce simti si atunci, parerile de rau nu sunt sincere.

      Ștergere
    2. Nu, cel mai greu nu este să-ți ceri iertare... și nici să ierți. Cel mai greu este să înțelegi și să accepți că oameni pe care îi iubeai și în care credeai nu erau, de fapt, așa cum ai crezut. Ai fi preferat ca acești oameni să aibă toate defectele din lume, numai acela care te-a rănit, nu...
      Ierți. Dar mai poate fi la fel? Mai poți privi cu același drag, mai poți crede în dragostea și bunătatea celui care te-a rănit?

      Știi ce este, de fapt, cel mai greu? Să alegi... atunci când nu ai vrea să rănești, să strici și să dezbini, atunci când ai vrea ca lucrurile să rămână așa, frumoase, dar știi că dacă ai tăcea, ai deveni complice, ai deveni ipocrit și nu ai merita dragostea, încrederea și admirația celor pe care îi trădezi.

      Ștergere
    3. Intradevar nu este greu sa ierti si nici sa ceri iertate,este greu sa intelegi si sa accepti ca,oamenii pe care i-ai iubit neconditionat nu sunt asa cum ai crezut sau mai bine zis, cum au incercat ei sa para ca sunt.Este greu sa uiti dezamagirile si timpul petrecut langa oameni care doar s-au folosit de sentimentele pe care le-ai investit.

      Ștergere
  2. Realizam cat de puternici suntem cand trebuie sa iertam niste oameni care nu regreta ce au facut si sa acceptam niste scuze pe care nu le vom primi niciodata. :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Am uitat sa fim oameni....am uitat sau nu vrem...sau nu avem timp mai nou...sa privim in sufletele noastre...vad multi oameni tristi...in ciuda faptului ca au tot ce le trebuie..dar de fapt nu au nimic....ma doare suferinta lor. .durerea lor...ad vrea sa-i ajut sa fie drepti cinstiti..corecti unii cu altui..am intilnit oameni care cerindu-si iertare cinsidera semn de umilinta...a devenit o moda sa fim rai..sa aruncam sageti otrăvitoare...cred ca ar fi bine sa ne resetam ...sa intelegem ca provocind durere vom primi durere.e chiar asa de greu sa fim mai atenti?nu cred.odata ce ai provocat o rana....nu exista tratament pentru sufletul rănit..cu drag
    Gabrielle.

    RăspundețiȘtergere
  4. Ca sa ai o relație armonioasa cu tine însăți si vu cri cărora le pasa de tine trebuie sa te desprinzi de sufetinta.Am invatat de la tine draga mea sa nu ma mai las folosita de oportunisti,sa nu fiu ipocrita si sa ma respect suficient de mult încât sa nu -mi mai încarc sufletul cu emotii negative.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sper, draga mea. Oamenii buni sunt ținta oportuniștilor... Nu te lăsa folosită de nimeni.

      Ștergere
  5. Eu cred ca atunci când iubesti ierti orice.De multe ori iertam multe si celor care nu-i iubim.Cu atat mai mult iertam celor ce-i iubim.Si totusi nu bunătatea din noi e cea care iartă ci nevoia sufletului de celălalt.Cand nu ierti inseamna ca poti înlocui cu usurinta partenerul de viata.Ca-ti este indiferent daca e el sau altul.Perfectiunea o găsim doar la Creator iar noi ar trebui sa intelegem ca suntem imperfecti si din dragostea unuia pentru celălalt oamenii se pot modela in timp.Sa iei masuri radicale imediat ce iubirea se conturează destul de puternic mi se pare imatur.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu, nu ierti orice. Nu poti ierta infidelitatea si bataia zilnica de joc a unuia care nu a fost niciodata cu tine si a fost mereu in alta parte. Oricat de mult l-ai iubi pe acel suflet, intr-o zi se va rupe tot. Aceste suflete asa sunt croite, sa raneasca constant un alt suflet. Sunt oameni bolnavi psihic, care au suferit traume in copilaria lor, traume legate de parinti si de felul in care au fost crescuti. Nu stiu daca trebuie intelesi, cu riscul de a te victimiza de bunavoie, sau evitati si respinsi, ca un mod de auto-conservare. Toti suntem oameni si toti gresim, mai mult, sau mai putin! Greu este sa poti recunoaste cand greseala e o boala psihica si cand nu. Avem tendinta sa fim superficiali in astfel de judecati si sa ne aruncam direct spre rautate, sa nu analizam si sa respingem usor. Dar... Rautatea asta ne salveaza! Altfel am deveni victime ale propriilor noastre ganduri si motivari duse la extrem.

      Ștergere
  6. Irina draga, fii linistita:
    What goes around comes around...and keep in mind :
    Totul se intampla cu un motiv pt ca la urma sa ne dam seama ca ce s a intamplat ne a facut mai puternici chiar daca ne a durut la momentul respectiv enorm.
    Ps:
    As vrea si eu 10% din talentul tau de a exprima trairi... ��

    RăspundețiȘtergere
  7. Mai bine muream! Decat sa fi auzit cuvintele acelea, mai bine nici nu ma mai nasteam!

    RăspundețiȘtergere
  8. Nimic nu mai e la fel dupa o greseala, stiu ca e greu sa ierti, cel putin pentru mine, am uitat multe dar nu cred ca le-am iertat pe toate,.doar ca eu nu le bag de seama si le ignor, as vrea sa gasesc oameni are stiu sa aprecieze pe cineva la adevarata valoare, iubesc felul tau de a scrie draga Irina si mi-as dori candva sa am.ocazia sa te.cunosc

    RăspundețiȘtergere
  9. Eu...n-am fost invatata sa spun "te iubesc!". Nu mi s-a spus niciodata, nici macar de parinti sau familie. Am invatat, insa, singura...sa arat ca iubesc. Prin grija mea, prin purtarea mea... Pentru prieteni, pentru cei pe care ii iubesc, ma las pe ultimul loc. Am fost dezamagita de nenumarate ori, dar nu m-am schimbat. M-am regasit foarte mult in "Fluturi". As putea spune ca sunt o combinatie intre Irina si Robert.

    RăspundețiȘtergere
  10. cum ar fi sa va spuna cel care l iubesti ,, ca tu esti pe ultimul loc,,?

    RăspundețiȘtergere
  11. Cel care iubeste putin este cel care v-a pleca primul si senin, fara sa se uite in urma, fara sa spuna imi pare tau, fara sa incerce sa indrepte ceva, fara sa acorde o alta sansa sau sa doboare zidurile
    Toate acestea vin din incapacitatea de a iubi, cine iubeste cu adevarat nu v-a renunta niciodata sa lupte si sa fie present in viata ta.

    RăspundețiȘtergere
  12. Cred ca cu totii am avut mai mult de o experienta in a iubi in viata si in dreptul fiecaruia ramn oricum urme placute si neplacute pentru ca impartim pentru o perioada ,mai lunga sau mai scurta si bune si rele ,acestea fiind pasaje ale vietii din care invatam cum suntem noi de fapt si doar apoi ne facem griji cind ne detasam de acea persoana,daca a fost sau nu bine ce am facut sau ce ar fi trebuit sa facem ca sa nu ajungem acolo la acea detasare de care vorbim.Ceea ce este cert astazi este ca noi ne-am schimbat si nu stiu daca in bine sau in rau,dar nu mai punem asa suflet de fiecare data cind incepem o alta relatie ,fie din teama de a nu mai face aceleasi greseli(suntem mai precauti) fie sa nu ranim acea persoana in care dorim sa avem si totodata sa primim incredere.Lumea s-a schimbat,multi umbla dupa profit si atunci i-di dai seama mai repede daca mai merita sau nu sa iubesti cu patima aceea de Eu fac tot urc muntii si traversez mari!Nu cunosc nici un cuplu care sa stiu ca au ramas vesnic prieteni dupa detasare.Cam asta e realitatea si Eu unul mi-o asum!!!

    RăspundețiȘtergere
  13. Până la un punct, e normal să te atașezi. Atașamentul e ceva firesc, după cum firească e orice particularitate a sufletului și trupului uman. Problema e în exces: atunci când iubirea nu mai e iubire, ci doar atașament.

    RăspundețiȘtergere