Vă împărtășesc o întâmplare care mi-a lăsat un gust amar și m-a făcut să mă întreb cât de departe am ajuns ca societate, dacă un copil poate deveni ținta furiei unui adult doar pentru o băutură vărsată. O scenă demnă de un film din perioada Neoliticului, în care instinctele primare înlocuiesc orice urmă de rațiune și umanitate.
În mijlocul unui magazin, o mamă își proteja disperată băiețelul de un individ furios, susținut de consoarta lui, care privea aprobator. De ce atâta înverșunare? Pentru că băiatul, neatent și jucăuș, a lovit-o din greșeală pe femeie, iar aceasta a scăpat pe jos prețioasa băutură de la Starbucks. O tragedie, desigur! Și-a pătat pantofii, a fost deranjată din liniștea ei, iar pentru asta cineva trebuia să plătească - copilul, mama lui, ba chiar și întreg neamul care a îndrăznit să-l aducă pe lume și să-l lase să alerge prin magazine.
Dar ceea ce m-a șocat cel mai mult nu a fost reacția acestor oameni lipsiți de măsură, ci indiferența celor din jur. Nimeni nu a intervenit. Unii priveau scena ca pe un spectacol ieftin, alții se prefăceau că sunt prea ocupați să aleagă produse de pe rafturi. Complicitatea tăcută e la fel de condamnabilă ca și agresiunea.
Am reacționat, așa cum o fac întotdeauna, chiar dacă, vorba mamei mele, într-o zi poate voi plăti scump pentru asta. Dar cum să rămâi nepăsător când vezi un copil tremurând de frică, o mamă copleșită și doi adulți care, în furia lor, uită de orice urmă de omenie?
Sigur, nimeni nu se bucură să fie deranjat, nimeni nu vrea să i se creeze un disconfort. Dar cât de mărunt trebuie să fie sufletul unui om ca să ajungă să urle și să umilească un copil pentru o neatenție? Adevărata față a unui om nu se vede în momentele de calm, ci în cele de criză. Și când un simplu incident te face să calci în picioare demnitatea și sufletul unui alt om, înseamnă că ai pierdut esența a ceea ce înseamnă să fii OM.
Mi-am amintit atunci de o lecție pe care mi-a oferit-o tatăl meu în copilărie. Am spart odată geamul ușii de la bucătărie și am trăit momente de panică, convinsă că voi fi certată, poate chiar pedepsită. Știam de la alți copii că părinții lor se înfuriaseră teribil pentru astfel de lucruri, dar când tata a venit acasă și m-a văzut plângând, s-a așezat lângă mine, m-a privit blând și mi-a spus ceva ce nu voi uita niciodată:
"Nimic nu e mai prețios ca tine. Un geam spart nu merită lacrimile tale. Mă bucur că ești bine."
Acesta este genul de reacție care definește un om. Acesta este tipul de comportament pe care ar trebui să-l cultivăm în noi și în ceilalți.
Faptul că cineva te-a deranjat din greșeală, că ți-a creat un mic disconfort sau ți-a provocat o daună materială nu îți dă dreptul să devii agresor.
Urlatul, insultele și agresivitatea nu fac dreptate nimănui și nu repară nimic. Există o formă de superioritate pe care doar oamenii cu adevărat puternici o pot avea: aceea de a rămâne calmi, de a înțelege, de a gestiona situațiile cu echilibru și bunătate...
Ai perfecta dreptate si e frumos ce spui tu si cum indemni lumea sa fie buna,dar exista o realitate neplacuta despre mamici si nu putine,care nu-si educa pruncii si ii lasa liberi in societate sa deranjeze.Am vazut de multe ori copii care urlau, aruncau, care deranjau.In parcare la un mare magazin un copil a izbit caruciorul de cumparaturi in portiera mea.Trebuia sa zambesc si sa plec? Pe mamica nu a parut sa o deranjeze deloc.Nici macar nu si-a cerut scuze.
RăspundețiȘtergereSunt foarte multe mamici nesimtite care nu-si supravegeaza copiii,care ii lasa sa faca ce vor,sa tipe prin restaurante si sa deranjeze ceilalti clienti, sa alerge prin magazine. Ele au impresia ca daca sunt copii li se permite orice.Nu-ti mai spun despre ele,mamicile,cat sunt de ignorante, cum se inghesuie cu carucioarele peste tot,nu isi asteapta randul, nici macar batranilor nu le acorda prioritate..
te pup Irina!
Îmi pare rău ca ați avut o experiență neplăcută cu o mămică. Personal nu am văzut astfel de mămici. Probabil si mediul contează. In orașele mari lumea e mai stresată, mai plina de ură pentru ca nu au timp să își umple paharele cu iubire, mau ales mamele. Nu știu, zic si eu ce cred.
ȘtergereFoarte adevarat! perfect punctat! e plina lumea de nesimtire, inclusiv parinti care isi educa foarte prost copiii.
ȘtergerePersonal am văzut o grămadă de mamici de genul care nu pot sa îsi mai stăpânească copiii nici ele însele, iar atunci când ei deranjează si pe alții sau fac daune, nici nu isi cer scuze ele si probabil ca nici nu realizează ca nu tre sa suporte si alții obraznicia copilului.Pe de alta parte,ceea ce uitam poate cu totii, e destul de greu sa cresti un copil in general, dar mai cu seama in România si inclusiv sa il educi, in special pentru ca mulți părinți nu sunt educați ei însisi si aici e in special vina celor care ne-au ținut in sărăcie sa fim zilnic preocupați de intrebari de genul "imi ajung banii sa cumpar de mâncare "si au fost promovate intens inclusiv la Tv incultura,nesimțirea, aroganta etc. Revenind,in țările mai dezvoltate,TOATE mamicile sunt respectate in orice moment plecand de la stadiul de sarcina,si asa e si normal.E inadmisibil ca individul (ditamai adultul) si-a manifestat furia față de o mama si un copil.In primul rand copilul acela ar putea ramane traumatizat pentru ca si-a văzut mama intr-o situatie neputincioasă provocata chiar de el si s-a simtit vinovat si speriat.Cred ca există mai multe variante de reactie si mai blânde,gen: "copile, nu este frumos sa faci asa ceva.Nu te-a învățat mami tau?"Daca efectiv nu se simte nici atunci mama, asta e, treci mai departe.In orice caz nu esti îndreptățit sa te descarci asupra unei mame cu un copil.
ȘtergereMa întreb adeseori,daca mai exista OAMENI autentici pe pamânt,si tare mi-as dori sa cunosc macar UNUL.Dumnezeu este în cautarea Oamenilor creati dupa chipul si asemanarea Sa,care au murit fata de sistemul înselator al lumii,metamorfozati prin credinta în Hristos,vii pentru Împaratia Lui.
RăspundețiȘtergere"Cel rau zice cu trufie: "Nu pedepseste Domnul!Nu este Dumnezeu!Iata toate gândurile lui."
Eu cred ca am putea cobori mai mult, pana in Paleolitic. Deja oamenii Neoliticului au fost constienti ca doar impreuna pot sa supravietuiasca...
RăspundețiȘtergereNu cred ca e necesar sa mergem atât de departe în timp.Dumnezeu a avut întotdeauna si are si astazi un popor credincios si fidel,ascultator de Legea Iubirii Absolute aratata prin Fiul omului,Hristos Isus,însa acestia nu sunt mediatizati si nu ies cu nimic deosebit în evidenta,decât doar cu valorile autentice eterne,atemporale, ale IUBIRII NECONDITIONATE,traind simplu, iubind asemeni Fiului lui Dumnezeu, pe toti oamenii,dincolo de perceptia aparentelor, pâna la sfârsit; "...cine va rabda pâna la sfârsit va fi mântuit."(ELIBERAT)
ȘtergerePersonal, la incultură și prostie reacționez cu milă. Ca în cazul de față.
RăspundețiȘtergere"...judecata este fara mila pentru cel ce n-a avut mila,dar "mila" biruie judecata" :)
RăspundețiȘtergereDa,nu exista ceva mai important pe lume decât omul...dar nu toți sunt oameni!
RăspundețiȘtergere