Trăiești dependent de oameni și de iubirea lor. Te străduiești să le fii pe plac, să îi mulțumești și să li te dăruiești. Plângi și te irosești pentru cei incapabili să te înțeleagă, să te accepte și să te iubească. Pierzi timp din viața ta fără să trăiești sau trăind mai mult pentru alții, pentru bucuria lor, pentru bunăstarea lor... și uiți de tine. Iar într-o zi nu te mai recunoști. Te trezești că te-ai abandonat cu totul, că nu te mai regăsești nicicum. Realizezi că trăiești consecințele alegerilor tale naive și a consumului emoțional, dar că nimeni și nimic nu a meritat chinul prin care treci. Durerea este și mai mare când descoperi cât de singur ești și că aceia pentru care ți-ai distrus sufletul și sănătatea sunt bine, fericiți și nu le pasă de tine. Privești în oglindă ceea ce a mai rămas din tine și observi că ai îmbătrânit în câteva luni cu ani. Te rușinezi de felul în care arăți și nu te recunoști cu chipul brăzdat de riduri. Îți amintești prin ce ai trecut și cât rău ți-ai făcut... dar mai ales că i-ai lăsat pe alții să-ți facă rău. Abia acum recunoști cât de puțin ți-ai dăruit ție și cât de mult altora. Și realizezi câtă nevoie ai de iubire și de puțină bunătate.
Începi să te iubești și să te bucuri de tine așa cum ești: cu riduri, cu kilogramele pe care le-ai acumulat și cu toate defectele și slăbiciunile tale. Îți amintești cum te-ai detestat pentru kilogramele în plus, cum ți-ai detestat viciile și lipsa ambiției, cât de intolerant ai fost față de neputințele tale. Acum știi că tu ești același om și cu și fără lucrurile pe care le ai, dar mai ales și cu și fără oamenii de care credeai că depinzi sufletește. Și realizezi că nu au contat și nu vor conta niciodată cei care nu te-au plăcut, care nu te-au iubit și care au plecat, că importanți sunt doar cei care ți-au fost alături. Și dintr-o dată lumea întreagă se reduce la un om: la tine. Și astfel înveți în câteva luni cât alții într-o viață. Înveți cine și ce este important, înveți ca trebuie să te iubești atât de mult încât să nu lași nimic să te descurajeze și să te schimbe. Înveți că oamenii buni răzbat mereu, că ura altora nu trebuie să te otrăvească, înveți să te rogi și să fii recunoscător pentru tot ce însemni și ce ai.
Înveți că pe oameni nu-i cunoști în clipe de bucurie și înveți să le înțelegi egoismul, răutatea și lipsurile. Și înveți să nu fii ca ei.
Și astfel, după atâta frustrare și nefericire înveți să fii fericit așa cum ești, cu cine ești și cu ce ai. Și scopurile tale se schimbă, preocupările tale se schimbă și nu-ți mai pasă decât de viața ta, de cum poți trăi frumos, lăsând ceva frumos în urmă.
Înveți să trăiești pentru bucuria ta, nu pentru părerea lumii, nu pentru a demonstra ceva, nu pentru a-i mulțumi pe toți, nu pentru a dovedi cine ești sau pentru a convinge pe cineva.
Înveți cât de puțin contează percepția altora asupra ta și cât de mult contează să fii tu mulțumit cu tine. Înveți să privești viața și omul din oglinda în care te privești cu iubire.
Începi să te iubești și să te bucuri de tine așa cum ești: cu riduri, cu kilogramele pe care le-ai acumulat și cu toate defectele și slăbiciunile tale. Îți amintești cum te-ai detestat pentru kilogramele în plus, cum ți-ai detestat viciile și lipsa ambiției, cât de intolerant ai fost față de neputințele tale. Acum știi că tu ești același om și cu și fără lucrurile pe care le ai, dar mai ales și cu și fără oamenii de care credeai că depinzi sufletește. Și realizezi că nu au contat și nu vor conta niciodată cei care nu te-au plăcut, care nu te-au iubit și care au plecat, că importanți sunt doar cei care ți-au fost alături. Și dintr-o dată lumea întreagă se reduce la un om: la tine. Și astfel înveți în câteva luni cât alții într-o viață. Înveți cine și ce este important, înveți ca trebuie să te iubești atât de mult încât să nu lași nimic să te descurajeze și să te schimbe. Înveți că oamenii buni răzbat mereu, că ura altora nu trebuie să te otrăvească, înveți să te rogi și să fii recunoscător pentru tot ce însemni și ce ai.
Înveți că pe oameni nu-i cunoști în clipe de bucurie și înveți să le înțelegi egoismul, răutatea și lipsurile. Și înveți să nu fii ca ei.
Și astfel, după atâta frustrare și nefericire înveți să fii fericit așa cum ești, cu cine ești și cu ce ai. Și scopurile tale se schimbă, preocupările tale se schimbă și nu-ți mai pasă decât de viața ta, de cum poți trăi frumos, lăsând ceva frumos în urmă.
Înveți să trăiești pentru bucuria ta, nu pentru părerea lumii, nu pentru a demonstra ceva, nu pentru a-i mulțumi pe toți, nu pentru a dovedi cine ești sau pentru a convinge pe cineva.
Înveți cât de puțin contează percepția altora asupra ta și cât de mult contează să fii tu mulțumit cu tine. Înveți să privești viața și omul din oglinda în care te privești cu iubire.
Fragment din cartea Străinul de lângă mine.
Cartea se poate comanda aici:
Foto: Meteora septembrie 2017
Superbe meditatii, analiza înteleapta a cunoasterii sinelui, a originii, identitatii, rolului, existentei acestei vieti relative, efemere, scurte si imprevizibile, al cauzelor si efectelor experientelor traite, a cunoasterii SURSEI, IZVORULUI VIETII în care fiecare reprezentam un picur firav ce se scurge la vale întâlnind în cale obstacole ce-i împiedica scurgerea spre marea albastra,unde toate râurile mai mici sau mai mari se varsa contopindu-se cu oceanul planetar în care-si va pierde identitatea veche definitiv. Doar caldura razelor de Soare va absorbi picatura din mare,înaltând-o spre cer unde va pluti pe nori purtata de Iubirea absoluta atemporala a SURSEI din care,prin care si pentru care sunt toate lucrurile...
RăspundețiȘtergereSa fii iubita Irina draga, de Dumnezeu fii binecuvântata. Esti o femeie autentica,adevarata. Sunt convins ca pentru tot ce ai facut si faci, te asteapta o minunata si splendida rasplata...
RăspundețiȘtergereDragă Iosif, îți mulțumesc pentru toate gândurile bune și pentru că ești mereu prezent aici. Să știi că învăț mereu de la tine. Gânduri bune cu drag!
ȘtergereIrina
Merci beaucoup,draga Irina. Sunt onorat de acest comentariu si mi-as dori ca multumirile tale si ale tuturor autorilor de carti, ale bloggerilor si ale tuturor cititorilor vostri, sa-I fie adresate Tatalui ceresc si Fiului Întâi nascut din El,Hristos Isus, din care, prin care si pentru care au fost create toate lucrurile vazute si nevazute, din cer si de pe pamânt.http://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/coloseni/1/
ȘtergereEL Este Singurul Om nascut din femeie pe Terra, de la care fiecare, în mod personal ar trebui sa învatam cum sa IUBIM, cum sa traim si sa ramânem în CUVÂNTUL SAU, SINGURUL ÎNVATATOR PERFECT, la picioarele caruia ar trebui sa cadem cu totii cerându-I iertare pentru rautatea si pacatele în care ne complacem zilnic, mai mult sau mai putin constienti, înca de când am venit în aceasta lume pustie si goala, în care EL este tinut pe cruce,umilit si batjocorit, de cei ce ar trebui sa fie coborât în "mormântul" din care sa învie si sa se înalte la cer, la Tatal, sa mijloceasca pentru noi, sa ne trimita Spiritul Sau Cel Sfânt, sa ne ELIBEREZE pe fiecare din acest mormânt pamântesc, relativ, efemer, nesigur si poluat de mii de ani de pacatul neascultarii din Eden.
P.S. "Fluturii" trebuie sa continue sa zboare, sa dea viata si culoare-n orice floare.
Esti o floare între spinii care-ti strapung petalele sensibile de iubirea autentica.
Fii binecuvântata de Tatal ceresc, cu mult har si pace în suflet, în tot ceea ce faci.
Cu multa consideratie si drag, Iosif C.G.
Frumoase cuvinte😢.
ȘtergereCândva vom bea ceaiul împreună, pentru că ești o învigătoare și merităm asta!
RăspundețiȘtergereintr-adevar unele momente de cumpana din viata te invata sa te pretuiesti sau sa pretuiesti
RăspundețiȘtergereFiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci şi la foloasele altora. Filipeni 2:4
RăspundețiȘtergereExceptional!O femeie puternica si invingatoare!O femeie cu suflet sensibil si inima mare!Asteptam cartea Strainul.Va doresc un an 2018 prosper,sanatate,bucurii,fericire si multa iubire!
RăspundețiȘtergereCe ne-am face daca nu am invata fiecare din propria noastra experienta de viata?Sa ne formam idoli ,sa luam exemple de la altii?NU?Pentru ca nu vom sti niciodata cu adevarat cum traiesc sau au trait altii.Fiecare are povestea lui despre viata,unii o stiu asterne pe hirtie,altii o pot povesti rudelor,cunoscutilor,sau pur si simplu o traiesc asa cum stiu ei,pentru ei,cu mijloacele care le au si intr-un final ajung sa inteleaga ca acolo unde au ajuns,au ajuns singuri si ca continua sa invete din fiecare greseala proprie pentru ca Asa a fost sa fie!Multumesc pentru felul de a spune lucrurilor pe nume asa ne facem si noi ceilalti auziti.Numai bine sa iti fie Irina!
RăspundețiȘtergereCe gânduri frumoase așternute pe hârtie.rupte din suflet, din viata,
RăspundețiȘtergerepline de gingășie si forță, pline de înțelepciunea unei vieți trăită ori imaginară,nici nu are importanță.
Superb)))mulțumiri de suflet)))