Când totul se raportează la „EU”, tu devii un nimeni...

Atunci când unii raportează totul la „EU”, lumea devine, în ochii lor, un univers restrâns, în care doar sentimentele, dorințele și nevoile lor contează. Totul se învârte în jurul lor - ce simt, ce le place sau nu, ce îi rănește și ce îi face să se simtă importanți. Și, într-o clipă, îți dai seama cât de mic și neînsemnat ești pentru ei, mai ales atunci când, fără voie, ai „deranjat” echilibrul fragil al ego-ului lor.

Atunci nimic din tot ce ai făcut bun nu mai are valoare. Toate eforturile tale, toate momentele în care ai fost acolo, toate gesturile tale pline de grijă și devotament… toate se vor risipi ca fumul, aruncate fără ezitare la gunoi. Și te vei trezi judecat, pus la zid pentru lucruri nesemnificative, pentru gesturi neînțelese, pentru tăceri, pentru detalii ridicole care, în ochii lor, devin ofense capitale.

Un singur pas greșit în ochii lor și devii nimeni.

Nu mai contează că și tu ai avut momente de durere, că și tu ai strâns în tine tristeți pe care n-ai îndrăznit să le împărtășești, că și tu ai fost rănit și ai ales să nu rănești la rândul tău. Nu contează că ai meritat mai multă înțelegere, mai multă blândețe. Pentru că ei nu văd dincolo de propriul lor orizont.

Tu nu ai fost niciodată o parte esențială a lumii lor, ci doar o prezență periferică, valoroasă doar atâta timp cât nu le-ai tulburat liniștea sau așteptările.

Și astfel, mai înveți o lecție. O lecție pe care sufletul tău ar fi vrut să nu o cunoască niciodată. Îți spui că poate n-ar trebui să mai dăruiești totul fără măsură, că poate nu ar trebui să mai crezi cu atâta ardoare în oameni, că poate e mai bine să păstrezi o parte din tine doar pentru tine. Și, cu o tristețe blândă în suflet, accepți că există oameni pentru care ai fost doar o umbră trecătoare, un sprijin convenabil, o prezență pe care o pot uita fără regrete.