Sunt pe deplin de acord cu expresia „Clientul nostru = stăpânul nostru”, dar numai până în momentul în care clientul uită ce înseamnă „stăpân” și confundă respectul cu servilismul, iar omul care îl servește cu o slugă.
Vânzătorii, ospătarii, taximetriștii, coafezele și toți cei care ne oferă servicii nu sunt sclavi moderni, iar banii noștri nu cumpără demnitatea lor, ci doar serviciul pentru care sunt plătiți. Există o linie fină între a fi un client și a te comporta ca un mic tiran, iar unii o traversează fără remușcări.
Mai trist este faptul că, atunci când asistăm la astfel de scene - un angajat umilit, insultat de un client care se poartă de parcă ar fi moștenit "plantația de bumbac", preferăm să ne uităm în altă parte. Complicitatea tăcută este, și ea, o formă de acceptare.
Dar poate și mai grav este atunci când chiar angajatorii tolerează și încurajează astfel de comportamente, sacrificând respectul și bunăstarea propriilor angajați pe altarul „satisfacției clientului”. Marile hipermarketuri ar trebui să ia aminte. Să fii plătit pentru munca ta nu înseamnă că trebuie să înduri și avalanșe de umilințe gratuite. Salariul nu include și uzură psihică livrată la pachet cu aroganța celor care confundă serviciile primite cu dreptul de a călca în picioare un alt om.
Cât despre acei clienți „superiori”, care își trăiesc fantezia de putere jucându-se de-a marii conducători de imperii la casa de marcat, la masa unui restaurant sau în scaunul unui taxi, poate ar trebui să știe un adevăr simplu: cu cât sufletul este mai mic, cu atât orgoliul este mai mare.
Și cu cât un om este mai nesigur pe propria valoare, cu atât va încerca mai tare să-și impună falsa superioritate și să-și convingă audiența că este cineva.
Oamenii cu adevărat puternici și valoroși nu simt nevoia să umilească pe nimeni.
Sunt de acord cu tine cu ce spui. Nu trebuie trati cu superioritate sau să le vorbim urât nici noi. În schimb nu sunt de acord cu casierii din supermarket care se comporta arogant cu clienți. Și când spun asta mă refer că dau ochii peste cap dacă o bătrână nu știe cum să folosească cardu la ei, dacă cumva nu au mărunt, nu ajută când ceri ajutor sau vorbesc urât. Mi s-a intamplat să aud chiar după ce au plecat clienții din fața mea cum facea un top. "vai astia sunt cei mai nepregătiți și aerieni clienți care i-am avut astăzi". Într-un fel îi critica că nu aveau bani suficienți cash și a cerut bonul jumatate card jumatate cash să le ajungă. Mi sa părut neplăcut să facă pe profesoara și după ce pleacă (barfa cu colega prin casca). Câteodată și ei din frustrare se considera stăpâni nostri din păcate, nu sunt mereu doar victime. Imi plac mult subiectele care le abordezi pe blog. Zi frumoasa.
RăspundețiȘtergere