Până acum am tăcut și am lăsat de la mine. De acum voi lua atitudine.
Nu voi accepta să trăiesc după principiile altora, cu atât mai mult cu cât sunt principii care încalcă niște reguli fundamentale de bun simț. Nu voi permite niciun abuz împotriva mea și a oamenilor dragi mie.
Atunci când am șters comentarii care insultau vreo persoană sau vreo categorie socială (gen gospodine, maneliști, și altele) am fost acuzată că nu acord dreptul la opinie și la libera exprimare.
În mediul online se pare că unii nu au limite și folosesc fără pic de rușine limbajul suburban, insulte grosolane și amenințări de tot felul. Comportamentul acesta este din ce în ce mai mult copiat de tineri, de copii, de femei...
Stau și mă întreb: cât de puțin trebuie să te respecți ca femeie încât să vorbești ca la ușa cortului în văzul tuturor? Cât de iresponsabilă să fii încât să nu-ți pese că dai un exemplu prost și lași mizerie în urma ta? Cum să n-ai pic de rușine?
Unii permit tuturor astfel de comportament suburban fără a le păsa de drepturile celor care sunt insultați și atacați. Ei invocă "dreptul la libera exprimare" .
Eu consider că dreptul la libera exprimare nu trebuie să încalce alte drepturi. Dreptul la opinie și la liberă exprimare au fost prost înțelese de mulți, prin urmare vezi la tot pasul insulte grosolane, afirmații denigratoare, instigare la ură, violență și comportament antisocial. Nu vă voi povesti de oameni care au făcut depresii, de părinți terorizați care s-au îmbolnăvit când au văzut cum le sunt jigniți și amenințați copiii, de adolescenți care au ajuns să se izoleze sau mai rău, să se sinucidă. Dar cui îi pasă că un om poate fi afectat emoțional?!
Despre cei care permit ca în spațiile lor (bloguri, site-uri, profile și pagini Facebook) să fie insultați oameni am o părere foarte proastă. Unii consideră că nu greșesc cu nimic, își scuză lipsa de respect față de cei jigniți cu acordarea dreptului la libera exprimare, fără a ține cont că există niște limite și că devin complici la niște acte de agresivitate cu repercusiuni grave.
Unii au pretenția să accepți cu seninătate să fii jignit în spațiile lor. E ca și cum te afli în casa cuiva care acceptă ca un alt musafir să te atace și să te jignească. Ce om cu demnitate acceptă așa ceva?
Și ce OM cu principii morale dă dreptul cuiva să încalce drepturile altcuiva, să atenteze la liniștea, psihicul, sănătatea și demnitatea altcuiva?! Ce OM permite cuiva să discrimineze alți oameni și catagorii sociale?!
Unii ar trebui să știe că există legi care apară toate acestea.
Mai presus de orice reguli stabilite de societatea asta confuză care își pierde principiile sunt BUNUL SIMȚ și OMENIA. Iar când permiți ca cineva să fie insultat, când asiști pasiv la abuzurile împotriva cuiva, bunul simț și omenia îți lipsesc cu desăvârșire.
Acestea fiind spuse sper că unii vor înțelege de ce le întorc spatele definitiv. Nu mai accept nimic, nu mai fac niciun compromis. Am demnitatea mea. Și mai mult de atât voi întoarce spatele oricui tratează vreo persoană sau vreo categorie socială fără respect, oricui își permite să discrimineze și să le permită altora toate acestea. Eu nu am nevoie de persoane nerușinate și lipsite de omenie.
Refuz să mă aliniez turmei care se îndepărtează de adevăratele valori și reguli de bun simț.
Rămâneți voi cu dreptul la libera exprimare, dar fără mine.
Perfect de acord cu tine, Irina!
RăspundețiȘtergereDaca doar jumatate din populatie ar gandi si ar proceda asa, ar fi o lume mult mai buna. Acest mesaj, scris cu sinceritate si din suflet, eu l-as afisa pe unde as putea, sa se mai dezmeticeasca lumea. Toti sarim sa judecam si sa improscam cu noroi dar nu stam nici o clipa sa ne gandim daca suntem noi oare mai buni? Si daca da, prin ce?
RăspundețiȘtergereNu intamplator Irina a ajuns una dintre cele mai citite scriitoare. Un suflet bun, cu o minte stralucita intr-un corp frumos cu o fata angelica.