Salutări și gânduri bune haterilor! :)

Noroc că nu public prea des câte o carte nouă, că altfel ar sta haterii numai inflamați. Când spun “hateri”, mă refer la câțiva cititori și la scriitorii muuuuult mai buni decât mine, infinit mai talentați, mai minunați, mai ravisanți și flamboaianți, adevărate genii literare cum nu s-a mai pomenit în lumea asta și care, pe bună dreptate, mă detestă pe mine, cea mai slabă autoare care există de când s-a inventat scrisul. Cum naiba oi fi reușit eu să scriu 3 "bestsellere" nu pot înțelege! Și mă refer și la editurile care nu vând și care cred că legându-se de numele meu ies în evidență și conving lumea că la ele găsesc cărțile care merită citite... Penibile apucături. Mi se pare jenant să încerci să te vinzi denigrându-i pe alții. 

Ei mă urăsc pentru succesul meu și, de 6 ani de când am publicat prima mea carte, ăștia nu fac altceva decât să mă denigreze pe unde apucă. 

În lipsă de calități obiective care să le permită să facă afirmații pertinente și inteligent argumentate, haterii se opresc la insulte grosolane și la afirmații triviale legate de mine, de cărțile mele și de cititorii mei. Folosesc indici discriminatorii și tipologizanți (gen: gospodine, bucătărese, coafeze, ș.a.) și atribute menite să discrediteze (apartenențe, inteligență sau gusturi), toate acestea fiind însoțite de devalorizări menite să înjosească. E de-a dreptul ridicol să vorbești despre cultura și educația altora când tu dai un exemplu deplorabil. Oare nu cumva moralizatorii înverșunați dovedesc, de fapt, că-și ascund lipsurile după idealuri? 

Eu i-am ignorat și îi voi ignora în continuare, însă azi îi onorez și eu scriind despre ei. Nu de alta, dar merită având în vedere că, deși ei nu mă suportă deloc, nu ratează nimic din ceea ce scriu, sunt la curent cu tot ceea ce fac și-mi acordă atât de multă importanță. Încă nu am înțeles de ce, dacă s-au convins că nu scriu pe gustul lor, ei continuă să mă citească. Am și scris despre asta, într-o zi când am avut chef să mă amuz:  Nu ești tu când Fluturi!   
Am considerat că indiferența mea față de vituperările și de psihozele lor îi va potoli, că vor realiza că sunt penibili, dar de unde? N-au rușine, n-au nici un raționament în ura asta patologică, n-au demnitate, au decăzut de la calitatea umană în cel mai dezgustător hal. Nu-și mai pot controla vocabularul, afirmațiile, sunt redundanți, mint cu nerușinare, se înhăitează la discuții demne de maidan, totul cu scopul de a convinge lumea că eu nu merit să fiu citită. Și când te gândești că se pretind oameni de cultură, inteligenți și formatori de opinie… Doamne ferește! Oamenii cu pretenții nu au timp de discuții denigratoare interminabile pe facebook și nu decad la asemenea mizerii. Nu le-a plăcut o carte sau un produs, ok, pot trăi cu asta, nu-și dedică timpul prețios pentru a vorbi obsesiv despre acel produs, de parcă ar fi mai nociv decât orice altceva de pe pământ.  

Scria la un moment dat unul dintre detractori așa: “Doar scriitoarea Irina Binder există în țara asta?!” Păi se pare că da, dacă doar pe ea se focusează haterii, dacă doar despre cărțile ei se scrie! Se pare că haterii (“criticii”) nu citesc nimic altceva dacă nu scriu și despre alți scriitori, nici de bine, nici de rău… Și mă întreb: pe cine cred ei că păcălesc? 
Scopul lor este mai mult decât evident: au impresia că dacă mă denigrează pe mine vor ieși ei în evidență. Profită de popularitatea mea crezând că dacă aduc în atenția publică numele meu cade vreun reflector și asupra lor. Păcat că nu cade lumina care trebuie.

Anonimatul i-a tâmpit de cap. Și sărăcia. Altfel, de ce ar scrie cineva o recenzie negativă plină de minciuni pentru 200 lei? Ups, da, am aflat… Așa cum am aflat multe dintre măgăriile unora, despre care nu am vorbit fiindcă nu-mi place mizeria și nu pot fi provocată cu nemernicii. Îmi respect prea mult publicul... care nu savurează porcării așa cum savurează publicul lor erudit, toți doar cititori de Wittgenstein, Bulgakov, Proust...  

Spre deosebire de toți ăștia, eu nu am criticat niciodată vreun scriitor sau scrierile lui și nu am să fac niciodată vreo recenzie negativă vreunei cărți. Nu subestimez inteligența cititorilor și nu voi încerca niciodată să le influențez alegerile. N-am să vorbesc niciodată urât despre vreo persoană publică sau despre munca și succesul cuiva. Eu nu-mi fac publicitate în felul acesta și nu am nevoie să înjosesc pe cineva pentru a ieși eu în evidență. Nu am nevoie de  circ și de mizerii ca să mă afirm... pot mai mult de atât. Prefer să fiu o anonimă cu onoare decât o nerușinată. Eu nu mă simt amenințată de succesul nimănui, din contră, mă bucur de succesul altora, iar dacă un om merită să fie cunoscut, ajut cu drag să fie promovat.

Cine vrea să-și facă publicitate folosindu-se de numele meu, n-are decât, dar mă îndoiesc că metodele folosite vor atrage un public de calitate. Vor găsi câțiva aplaudaci pasionați de mizerii, nimic mai mult. 

De 6 ani, de când unii nu se mai opresc cu criticile și cu păreri despre cum ar trebui scrisă o carte bună, aștept ca acești scriitori (atât de buni și de valoroși) să scrie un bestseller cu care să-mi dea peste nas. Dar se pare că aștept degeaba fiindcă ei se preocupă mai mult să scrie despre mine, decât să scrie capodoperele pe care au impresia că le pot scrie. Nu va primi nici un scriitor Pullitzerul pentru denigrarea mea sau a altcuiva. Păcat de talentul cu care se laudă și păcat de energia irosită. 

Cineva mi-a arătat o pagina de facebook unde câțiva bârfitori plictisiți discutau despre mine. (Mă simt flatată!) Vă spun sincer, am râs cu lacrimi, deși ar fi trebuit să mă întristez, fiindcă asemenea persoane nu ar trebui să aibă acces la opinia publică, asemenea persoane sunt extrem de nocive prin felul în care influențează mentalul colectiv și instigă la comportament antisocial. Una dintre aceste persoane întreba dacă știe cineva câți bani am câștigat eu din scris și câte proprietăți am. Se pare că tipa știe că am un penthouse și case pe nu știu unde… probabil știe și câtă pastă de dinți mai am în casă.

Vă interesează doar ceea ce am eu? Dar câte medicamente am cumpărat nu vă interesează? Sau câte aparate auditive pentru copii? Sau câte meditații pentru copii am plătit, câte vacanțe? Păi nu vreți să știți toate acestea fiindcă faptele bune nu stârnesc gelozie și invidie. Dacă, Doamne ferește, îndrăznesc să menționez undeva că fac vreun act de caritate, sunt acuzată că mă laud, nu că aș încerca să dau un exemplu bun și un imbold lumii. Și îmi permit și eu să îi întreb pe cei care vor să știe câte case am: voi câte case ați construit și reparat pentru familii fără adăpost? O să spuneți că nu ați vândut atât de multe cărți încât să puteți cumpăra și repara case (așa cum am reușit eu). Atunci câte biciclete, chitări, laptopuri, cărți, ghiozdane sau alte lucruri care nu necesită cheltuirea unor averi ați cumpărat pentru cei care au avut nevoie de ele? Sau nici măcar atâția bani nu ați avut? Dacă nu ați avut, cum v-ați folosit accesul la opinia publică, ați încercat vreodată să vă implicați cititorii într-un caz social și în activități frumoase sau vă mulțumiți doar să-i instigați la ură și la acte mizerabile? Din tot ce ați scris, ce au învățat cei care v-au citit? Cât de mult le-a mângâiat sufletele scrierile voastre? Scrierile voastre au inspirat pe cineva, au motivat pe cineva? Eu știu deja răspunsul. NU.  

Vreți să știți care e rețeta succesului? În niciun caz împroșcarea cu noroi în cei care au succes. În nici un caz invidia. În nici un caz preocuparea permanentă de a le face rău altora. Ar trebui să știți că dorința de a face rău nu este altceva decât nevoie disperată de a vă lua revanșa față de propria nefericire. Regret că sunteți nefericiți și slabi, că nu vă puteți înfrâna pornirile agresive, că nu vă puteți concentra pe ceea ce este important, pe evoluția voastră. N-am văzut pe nimeni să evolueze făcând mizerie, iar voi asta faceți. Zgomot și multă mizerie. Umpleți internetul și mințile firave cu mizerii. Și nu vă spun asta cu răutate… ar trebui să reflectați la toate acestea.  

Mie nu-mi pasă de câteva guri spurcate care mă bârfesc. Până la urmă și publicitatea negativă vinde, ar trebui să știți asta. Dacă vă imaginați că voi avea mai puțin succes pentru că voi mă denigrați, vă înșelați amarnic. Nu mie îmi faceți rău, ci vouă. Voi pierdeți timp, energie și imagine… vă pierdeți demnitatea, credibilitatea și omenia, fiindcă ceea ce faceți voi este rușinos și dezonorant. Lumea e sătulă de mizerii și de urât. Dacă tot sunteți atât de capabili, de ce nu oferiți ceva frumos? De ce nu lăsați ceva frumos în urma voastră? De ce în timpul în care scrieți prostii despre alții nu scrieți ceva frumos și util care să ajute pe cineva? Asta spune totul despre voi, despre ambițiile voastre, despre cultura voastră, despre capacitățile voastre. Drept urmare, sunteți și aveți ceea ce meritați.

Iar închipuiții care se cred critici literari ar trebui să înțeleagă că au nevoie de mult mai multă cultură și că trebuie să citească mai mult de 3 cărți pentru a putea face o critică literară adevărată. Bârfele și bălăcărelile prostești nu înseamnă critică. Sunteți ridicoli cu infatuarea voastră, cu erijarea în critici și cu asumarea unor calități pe care nu le aveți deloc.  

Vreți să știți de ce am eu succes? Fiindcă eu nu am pornit cu ambiții prostești ca voi. Pentru că pe mine nu mă preocupă alții, ci îmi văd de treaba mea. Pentru că eu știu să apreciez și să mă bucur de succesul altora și nu simt nevoia să critic munca nimănui, să denigrez, să înjosesc. Nu simt nevoia să arăt că sunt mai bună decât alții și prefer să ajut omul să evolueze , nu să-i dau în cap.  

Marea voastră greșeală este că în loc să vă zbateți să arătați cât sunteți voi de buni, vă zbateți să convingeți lumea cât sunt alții de slabi.

Murdărirea numelui cuiva doar vă trădează disperarea și teama și nu va aduce niciodată strălucire asupra numelor voastre.

Acestea fiind spuse, vă doresc numai bine! Aș spune și că aștept cu interes capodoperele scrise de voi, însă nu aș citi pentru nimic în lume ceva scris de persoane atât de rele și cu minți atât de insalubre ca ale voastre.