Rămas bun, 2018! Bun venit, 2019!

Mi-am luat rămas-bun de la 2018 cu sufletul împăcat și fără regrete, cu o recunoștință profundă pentru tot ce am trăit, pentru tot ce mi s-a oferit, pentru tot ce mi s-a luat, pentru lecțiile primite și pentru omul care am devenit.

Nu voi privi în urmă cu tristețe, nici măcar la acele momente în care Institutul Oncologic din Cluj a devenit o parte constantă din viața mea. Nu voi lăsa ca această experiență să fie definită de teamă sau de greutăți, ci de oamenii excepționali pe care i-am întâlnit acolo.

Le sunt recunoscătoare tuturor celor care mi-au fost alături, celor care, prin profesionalismul și devotamentul lor, mi-au dovedit că există cadre medicale extraordinare, că, într-un spital de stat, lucrurile pot funcționa impecabil, că regulile sunt respectate cu sfințenie, dar, mai presus de orice, că pacientul este tratat cu respect și grijă.

2018 a fost anul revelațiilor. Anul care m-a învățat să-mi așez viața altfel, să-mi regândesc prioritățile și să înțeleg ce este cu adevărat important pentru mine.

Pentru prima dată, mi-am făcut timp să mă văd și pe mine, nu doar pe ceilalți. Am privit în adâncul meu fără teama de ceea ce voi descoperi. Am renunțat să mă împing mereu dincolo de limite, să mă forțez să fiu într-o continuă alergare, să mă consum pentru orice și oricine. Am fost mai blândă cu mine.

Am înțeles că nu trebuie să fiu perfectă. Că nu am nicio obligație să le fac pe plac tuturor, să mulțumesc oameni care nu ar face nici măcar un pas pentru mine, să fac compromisuri care mă rănesc doar de dragul unei armonii iluzorii.

Am descoperit liniștea solitudinii. Nu singurătatea apăsătoare, ci acea formă de tihnă interioară în care te regăsești pe tine, în care înveți să-ți fii suficient, în care sufletul se odihnește.

Și, poate cel mai important, am învățat să spun „nu”. Am evitat oamenii toxici, acei oameni care obosesc prin capricii, care cer fără să ofere, care impun fără să întrebe, care cred că timpul și energia ta le sunt cumva datorate.

Începusem anul 2018 cu planuri și visuri conturate cu entuziasm, dar, pe parcurs, unele le-am abandonat, altele s-au transformat, iar altele au rămas în așteptare, undeva pe raftul potrivit al vieții.

Nu am reușit să fac tot ceea ce mi-am propus, nu am fost întotdeauna persoana care mi-aș fi dorit să fiu, dar am înțeles că există un timp pentru toate. Un timp al așteptării, un timp al împlinirii și, uneori, un timp al renunțării.

Și totuși, 2018 mi-a adus și realizări frumoase. Mi-am oferit libertatea pe care ani la rând mi-o refuzasem. M-am desprins, puțin câte puțin, de constrângerile care mă ținuseră captivă în ritmurile unui cotidian sufocant. Am început să trăiesc mai mult pentru mine, să-mi revendic timpul pe care, în trecut, îl sacrificasem fără să ezit.

A fost anul în care am înțeles că echilibrul nu vine din bifarea tuturor obiectivelor, ci din capacitatea de a accepta că uneori direcțiile se schimbă, iar ceea ce părea esențial la început de drum, poate deveni irelevant la finalul lui.

Am publicat cartea „Străinul de lângă mine”,iar de îndată ce am anunțat lansarea ei, a devenit bestseller. A fost un moment de o frumusețe aparte, nu doar datorită succesului în sine, ci mai ales datorită feedback-ului neașteptat de cald din partea cititorilor mei. Mă bucur enorm că nu i-am dezamăgit și că povestea mea a ajuns exact acolo unde trebuia: în sufletele lor.

Tot în 2018 am trăit și cea mai frumoasă vacanță de până acum. Aproape două săptămâni în Elveția și Franța, zile în care am simțit libertatea în cea mai pură formă a ei. În august, am fugit spre înălțimi, la Glacier 3000 și pe Aiguille du Midi, aproape de Mont Blanc. Am pășit în locuri de o frumusețe aproape ireală, pe care nici măcar cuvintele nu le pot cuprinde pe deplin.

Dar mai mult decât locurile spectaculoase, oamenii pe care i-am întâlnit mi-au oferit lecții prețioase. Am cunoscut persoane extrem de bogate și celebre, oameni care ar fi putut avea orice și-ar fi dorit, dar care mi-au arătat că nu există bogăție mai mare decât libertatea de a fi exact cum vrei și cu cine vrei. Că adevărata valoare nu se măsoară în lucruri, ci în ceea ce te face cu adevărat fericit. Aceasta a fost poate cea mai frumoasă lecție a anului.

Pentru 2019, mi-am propus să-mi îndrept atenția spre mine însămi. Să mă educ, să mă corectez, să mă redescopăr și, mai presus de toate, să-mi ofer mai mult mie.

Am înțeles, în sfârșit, că nu trebuie să trag de nimeni ca să-l ajut să se schimbe, că nu pot forța evoluția nimănui, că fiecare își are propriul ritm, propriile lecții de învățat, propriile momente de trezire. Pentru cei capabili și dispuși să crească, un exemplu bun este suficient. Nu este nevoie să-i conving de nimic.

În acest an, vreau să-mi ofer timp. Să fac ceea ce iubesc, să petrec ore prețioase cu oameni dragi, să îmi aleg bucuriile, nu doar obligațiile. Nu mai sunt dispusă să fac concesii care mă costă liniștea. Nu mai vreau să mă irosesc cu oameni care mă întristează și mă storc de energie. Nu mai vreau să fac nimic pentru aparențe, nimic de teamă că voi pierde pe cineva care nu înțelege că am dreptul să aleg, să refuz, să trăiesc așa cum simt.

Cea mai mare dorință a mea pentru acest an? O călătorie lungă prin Europa, dar fără planuri și restricții, fără un itinerariu rigid și fără termene-limită. Să mă urc în mașină cu un bagaj și să plec, lăsând fiecare zi să mă ducă acolo unde simt că vreau să fiu.

Să mă opresc doar în orașele care mă atrag, să le descopăr în ritmul meu, să nu fiu grăbită de timp, să nu fiu nevoită să las ceva nevăzut doar pentru că „trebuie să plec”. Să-mi aleg în fiecare clipă o altă destinație, fără presiunea unui program, și să mă întorc acasă doar când îmi va fi suficient, când dorul de liniștea mea mă va chema înapoi.

Până atunci, mi-am făcut deja câteva planuri care mă încântă: Elton John în Viena, André Rieu în Praga și Michael Bublé în München. Pentru că anul acesta nu va fi despre a bifa lucruri, ci despre a trăi fiecare clipă așa cum vreau.

Plănuiesc să public noi cărți, printre care "Până la sfârșit"  (adică Fluturi 4 - povestea spusă de personajul principal masculin, care este foarte cerută de cititori) și "Iubirea te învață", un proiect care îmi este foarte drag. Dar nu mă opresc aici. Am mai multe proiecte literare pe care sper să le pot duce la bun sfârșit. Fiecare dintre ele este o parte din mine, o poveste care așteaptă să fie spusă, un mesaj pe care vreau să-l împărtășesc cu voi.

Pentru tot ce mi-ați fost și pentru tot ce mi-ați dăruit în 2018, vă mulțumesc din suflet, cu recunoștință și emoție!

Vă doresc ca 2019 să fie anul în care să vă oferiți tot ceea ce meritați, anul în care sănătatea, liniștea și bucuria să fie prioritățile voastre, anul în care să stați aproape de oamenii care vă inspiră, care vă înalță și de la care aveți ceva frumos de învățat.

Să faceți totul cu sufletul împăcat, să vă bucurați de fiecare clipă, să vă urmați visurile fără teamă, să iubiți și să fiți iubiți cu tot ceea ce înseamnă iubirea adevărată.

La mulți ani, oameni dragi!