Detractorii mei nu se opresc. De ani de zile, își consumă energia încercând să mă murdărească, să mă tragă în mocirla lor, să mă convingă că lumea lor meschină este și lumea mea.
Câtă energie risipită în răutate!
Scriu de aproape 10 ani pe blog și pe Facebook. Zece ani de gânduri împărtășite, de emoții așternute, de povești trăite și scrise cu sinceritate.
În toți acești ani, m-ați văzut vreodată jignind pe cineva? M-ați văzut instigând lumea împotriva cuiva, făcând batjocură de munca sau de creațiile altcuiva?
M-ați văzut vorbind urât despre vreun scriitor, chiar și despre cei care m-au denigrat pe mine?
NU.
Și nu pentru că nu aș fi avut ocazii sau motive, ci pentru că aș fi coborât în aceeași mocirlă în care se rostogolesc unii, din dorința de a se face auziți prin răutate.
Nu am nevoie de asta.
Mi-am văzut de drum, fără să-mi fac dreptate singură, fără să mă revolt, fără să răspund cu aceeași monedă. Nu pentru că nu aș fi putut, ci pentru că nu am vrut să-mi murdăresc sufletul cu răutăți inutile.
Dacă am putut ajuta, am făcut-o cu drag și dezinteresat. Dacă am avut ceva de oferit, am oferit. Fără condiții, fără așteptări.
Nu mi-am subestimat cititorii, nu i-am manipulat să creadă că eu sunt bună și alții sunt răi. Nu m-am comparat cu nimeni, nu m-am folosit de succesul meu ca să-i minimalizez pe alții. Nu am simțit nevoia să ies în evidență arătând cât de jos pot coborî alții.
Și cel mai important: nu urăsc pe nimeni.
Ba dimpotrivă. Le doresc binele și celor care mă urăsc gratuit. Le doresc să aibă ambiții frumoase, să învețe să se definească prin ceea ce creează, nu prin ceea ce distrug.
Le doresc să nu se mai compare în mod penibil, să nu mai încerce să se ridice călcând în picioare, să înțeleagă că nimic nu este mai onorant, mai valoros și mai presus decât a fi OM.
Anii aceștia m-au maturizat, m-au învățat să mă ridic deasupra mizeriei gratuite. M-au făcut imună la prostie și la răutăți. Și poate cel mai ironic lucru este acesta: cu cât mă urăsc unii mai tare, cu atât mă iubesc eu mai mult.
Nu-mi iau nicio secundă din viață ca să mă supăr, ca să mă întunec, ca să mă consum pentru că unii oameni sunt nefericiți și nu pot accepta că și alții au loc sub soare.
Toate gândurile, toate cuvintele, toate faptele noastre rămân în urma noastră.
Eu nu vreau să las ură, scandal și meschinărie.
Las această dezonoare "elitei culte". 😁
„Degeaba le-am avea pe toate: inteligența, cultura, istețimea, supracultura, doctoratele, supradoctoratele, dacă suntem răi, haini, mojici și vulgari, proști și nerozi, doi bani nu facem, se duc pe apa sâmbetei și inteligența, și erudiția, și supradoctoratele, și toate congresele internaționale la care luăm parte, și toate bursele pentru studii pe care le câștigăm prin concursuri severe.
Nimic nu poate înlocui și suplini nițică bunătate sufletească, nițică bunăvoință, toleranță, înțelegere. Nițică susținută buna-cuviință.
Bunătatea sufletescă nu-i o virtute subtilă și rafinată, e un atribut de bază al ființei omenești și totodată un atribut al culturii. Bunătatea este alt nume al definiției date de Aristotel omului: ființa socială. Fără bunătate nu putem conviețui decât în condiții de groază și justificând amarnica afirmație a lui Sartre: ceilalți, iată iadul!
Știm că de-am vorbi toate limbile și toate dialectele pământului și de-am fi capabili să clasificăm conform cu clasificarea zecimală toate volumele tipărite în toate limbile pămîntului, de la Gutenberg și până astăzi și de am fi tobă de carte și de erudiție, și de am cunoaște întrebuințarea tuturor termenilor specifici tuturor științelor și tehnicilor, tot nu ne putem numi oameni culți dacă suntem niște bădărani și niște răi la suflet.
Că ne-o place sau nu, cultura nu este numai acumulare de cunoștințe, ci o subțirime a caracterului și capacitatea de a nu considera bunătatea drept o simplă virtute deșuetă și sentimentală.
Să nu săvârșim regretabila eroare de a lua drept scriitori pe simpli făcători de cărți și drept oameni de cultură pe simplii memorizatori de informații.”
Fragment din cartea Primejdia Mărturisirii de Nicolae Steinhardt
Niciun comentariu