Am intrat într-un cabinet medical, iar în momentul în care asistenta m-a văzut, a lăsat cartea pe care o citea jos, pe o măsuță. Zâmbind, ca să sparg tăcerea, am întrebat-o:
— Vă place cartea?
Ochii i s-au luminat instantaneu, iar răspunsul a venit entuziast, fără ezitare:
— Daaa, la nebunie! Ați citit-o?
M-am uitat la ea și, cu un zâmbet jucăuș, i-am răspuns:
— Nu doar că am citit-o… am scris-o.
Pentru o clipă, a rămas fără cuvinte, apoi chipul i s-a umplut de o bucurie pură, autentică, pe care o voi purta mereu în suflet. Acea sclipire din ochii unui cititor care a fost atins de cuvintele mele este neprețuită.
Dragii mei, vă mulțumesc pentru tot!
În toată această poveste, singurul meu adevărat merit este că am norocul de a avea cititori minunați! ❤️
Niciun comentariu