Neînfricata

Iată ce poze îmi trimit cititorii mei cu imaginație. 😁 Cică aș fi neînfricată.

Dar mie tot mi-e frică să mai spun tot ce gândesc... Că sar orgolioșii să mă ia la rost că sunt mereu critică și nemulțumită și că am io ceva cu toată lumea... Că prea vreau eu să-i educ pe toți, că prea mă cred eu dășteaptă așea. Dar eu, draga de mine, nu le-am băgat profilul meu pe gât, nu le-am luat like-urile cu pistolul la tâmplă... nu am amenințat pe nimeni cu moartea dacă nu va citi tot ce scriu. 

Și, până la urmă, ce-am zis așa de grav? Că nu le înțeleg pe cele care se arată leșinate de admirație față de niște tipi care scriu pe facebook folosind limbaj trivial și extrem de vulgar? Că nu e decent pentru o femeie să asiste și să ia parte la discuții în care se vorbește urât, să încurajeze "craii" la lipsă de respect față de femei și la apucături de stadion?

Că în toate pozele anumite persoane au aceeași poziție, aceeași expresie, că se vede că se străduiesc prea tare, că au complexe nerealiste și că ar trebui să fie mai naturale, mai relaxate?

Că mi se par libidinoși și dubioși domnii trecuți de o anumită etate care fac complimente și comentarii aluzive la pozele adolescentelor?! 😠

Ce-am zis așa de grav și de ce unii nu pot să citească și să zică "E o tâmpită, nu mă iau eu după ea!" 😀 Sau să mă ignore total.

Sunt părerile mele, ele depind de educația pe care o am, de experiențele de viață și, de ce nu, poate de limitele personale. 😁 

Sau am putea comunica, civilizat și prietenește. Faptul că avem opinii diferite nu înseamnă că nu putem fi prieteni.

De tăcut nu o să tac. Pentru că printre orgolioși există și persoane care îmi spun că învață de la mine. Și dacă măcar un singur om învață ceva bun, așa cum și eu am învățat și sunt dornică să învăț de la alții, păi merită să se supere vreo alți zece...

Vă pup. Și vă iubesc, așa orgolioși și grăbiți să mă judecați. Eu din iubire scriu, nu din ură. Scriu pentru că îmi pasă și pentru că vreau ca toți ceilalți să fie mai buni și mai fericiți decât mine. 😉