Mă sună maică-mea pentru orice prostie. Și când mi-e lumea mai dragă, normal. Parcă știe când am treabă de nu-mi văd capul și exact atunci dă telefon și mă ține de vorbă. Și mă țineeeee… Nu se încurcă, mama. Are timp. Mereu are chef de vorbă, mai ales când sunt cu nervii la pământ și nu am energie să o ascult. În momentele cele mai nepotrivite, hop și ea!
De la o vârstă, parcă o iau razna părinții noștri. Ați remarcat? Stau închiși în case și se uită la toate prostiile de la televizor. Apoi ne sună, pe cine să sune? Nu de alta, dar să ne bage în cap tot ce văd, să ne povestească despre intoleranțele alimentare, despre riscurile consumului exagerat de zahăr, despre accidentele rutiere, despre crime și violuri, morți și răniți. Și alte lucruri pe care ni le-au mai spus de vreo sută de ori. Părinții ne seacă uneori cu temerile lor exagerate. Dacă suntem răciți, ne plictisesc cu aceleași sfaturi pe care ni le-au dat de fiecare dată când am fost răciți. Mama, de exemplu, mă ceartă mereu când răcesc. "Nu te îmbraci, ți-am zis să porți căciulă". Și bla, bla, bla, o ține pe-a ei, cum a făcut toată viața. Apoi, se plânge de tot felul de dureri: de oase, de spate, de picioare, de articulații, de cap. Dar de ce fel de dureri nu se plânge? Că ar fi mai scurtă lista cu ce nu o doare. Și mă întreabă pe mine dacă sunt bune niște medicamente cărora li se face reclamă pe la TV.
- Nu știu, mamă, du-te și tu la doctor și întreabă, de unde să știu eu?
- Da’ ce, pentru orice prostie să mă duc la doctor? Ce, eu am timp de umblat pe la medici, de stat pe la ușile lor și de cheltuit bani pe consultații și medicamente? Lasă, mă descurc eu, întreb o vecină, madam X știe sigur, că și ea se plângea, sărăcuța, că o dor toate și acum, dintr-o dată, nu mai are nimic. A luat ea ceva bun, sigur-sigur. Auzi? Nu mai bine vii tu la o ciorbiță? O bunătate, din aia de-ți plăcea ție, azi am făcut-o, special pentru tine. Mănânci toate prostiile, toate fastfudurile alea, numai chimicale.
- N-am timp, mamă, când să vin? Știi cât muncesc și am atâtea de rezolvat, nu-mi văd capul de treburi.
- Of, știe mama, puiul meu. Atunci nu vrei să vin să-ți calc rufele, să-ți spăl, să-ți fac curat de sărbători, să-ți gătesc bunătăți? Să te ajute mama.
Refuz. Și ea continuă cu ale ei: îmi povestește de morții de pe stradă, cine s-a mai prăpădit și de ce. Și uite așa, de câte ori mă sună, avem aceleași discuții pe care nici nu le mai aud. Ce a mai văzut la TV, cum m-a visat, ce mai zice horoscopul meu, ce-a auzit de la neamuri sau vecini. Și trec zile și luni și ani…
Astăzi este Crăciunul. Este o liniște apăsătoare în apartamentul meu frumos aranjat. Am luat telefonul să trimit mesaje cu urări și am dat peste numărul mamei. Abia acum îmi dau seama că încă nu l-am șters din agendă, deși ea a plecat la ceruri de câteva luni. Oftez adânc și gândurile mele pleacă în trecut… Și-mi dau seama ce bine era când mă suna mama.
Acum nu îmi mai poartă nimeni de grijă, nu mă mai visează, nu-mi mai pregătește ciorbița preferată, nu îi mai pasă nimănui ce-mi prezice horoscopul sau că aș putea să răcesc fiindcă nu port căciulă. Nu o mai am pe mama să mă dojenească. Sau să mă țină din treabă și să mă plictisească cu poveștile ei. Dar… Doamne, cum aș zbura spre ea dacă m-ar mai chema acum la ea la masă! Și ce n-aș da să mă mai sune, să-mi spună orice, numai să o aud! Să vorbim împreună despre toate nimicurile, să o iau de mână și să o duc la medic, să nu o mai doară nimic.
Acum, ciudat, îmi amintesc toate lucrurile pe care mi le spunea, deși atunci nici măcar nu o ascultam cu atenție și toate vorbele ei treceau pe lângă mine.
Primesc câte un mesaj cu urări și îl citesc căutând o urmă de căldură de mamă, de bunătate de mamă... Și îmi dau seama că nicio dragoste nu seamănă cu dragostea mamei, că nicio iubire nu împlinește și nu mângâie ca iubirea mamei, că nicio clipă nu e la fel de frumoasă ca timpul petrecut lângă inima mamei.
Dar eu nu am nici măcar un mesaj de la mama mea în telefon. Ce bine mi-ar fi prins acum să am o asemenea amintire de la ea! Dar nu știa să trimită mesaje, nu am avut răbdare și timp să o învăț...
Mă uit în jur și caut cu privirea ceva care să-mi amintească de ea. Ochii mi se opresc pe o pernă de pe colțul canapelei, pe care obișnuia să și-o așeze la spate când venea la mine, să-și mai ostoiască durerile de coloană. Mă ridic și iau perna ca pe un lucru sfânt și o strâng tare la piept. Și afară ninge cu lacrimi reci, rotunde, curate…
Te iubesc, mamă! Iartă-mă!
Povestea aceasta nu este despre mine. Sper că nici despre tine.
Nu mă pot opri din plâns. Nici mama nu mai este.
RăspundețiȘtergereMi-a stat inima in loc.Va cuprind intr-o calda imbratisarea pe amandoua.Sa aveti Sarbatori cu pace ,liniste si sanatate,sa simti mereu caldura mamei tale care te iubeste si pe care o iubesti infinit.
RăspundețiȘtergereFoarte frumoase randuri si mie imi lipseste mama...a plecat de revelion in 2015 ,in bratele mele a murit :(
RăspundețiȘtergereAsta este primul meu crăciun fara mama😭😭😭îmi lipseste enorm de mult
RăspundețiȘtergereDa, sunt orfana. Cu toate că am familia mea, astept in fiecare zi sa primesc vestea că vom fi bunici, tot orfana sunt si e cumplit de greu...Mi-e dor de ei in fiecare zi, tata nu mai este aici de 20 de ani, iar mama de 5 ani, dar tot mi-e dor de sfaturi, rugăminți, vorbe bune. Mai ales acum, de sărbători...
RăspundețiȘtergereSărbători linistite, bogate, vesele, va doresc tuturor celor ce citiți povestea!
e primul meu craciun fara mama, ma simt orfana , abandonata si sfasietor de trista .
RăspundețiȘtergereiarta ma mama!
Magnifica aceasta "O simpla poveste de Craciun", însa atât de sugestiva pentru Sufletele sentimentale, sensibile si inimile deschise, sincere, recunoscatoare, multumitoare, iubitoare... Merci !
RăspundețiȘtergereSarbatori binecuvântate, multa sanatate, împliniri, bucurie, pace si fericire, alaturi de cei dragi, în toate dimensiunile si aspectele perceptiei vietii, draga Irina !
Si mami s-a dus. . La fel, mereu vorbea, mereu eram ocupate noi fetele ei.. crunt e ca ne-a lasat fara sa anunte macar. Era sanatoasa. Si a facut infarct. E al 3 Craciun fara ea, si nimic nu ii tine locul. Eu nu prea mai am sarbatorii..
RăspundețiȘtergereSi da , iubirea de mama.. nu se compara cu nimic 😪
Am plâns, scrieți frumos, mulțumesc frumos.
RăspundețiȘtergereAm pierdut o pe mama de mulți ani,de atunci sunt a nimănui.
Nu mai am pe nimeni.
O voi păstra veșnic în amintire.
Ne vom întîlni.
Of,ca ca va inteleg! Mami meu e inca cu noisu-u multumesc lui DumnezeuDi mamei ii place sa vorbeasca mult dar o ascult chiar daca am treaba,este o dulceAre 89 de ani si ne povesteste cum petrexeau si asteptau Craciunul.
RăspundețiȘtergere..O ce frumos!
Da,...E o durere cumplită...în fiecare an îi duceam câte ceva din ceea ce pregăteam de sărbători...preferata ei,salata de boef,...mă îneacă plânsul...ani de zile am mâncat cu noduri salata de boef de sărbători...mama nu mai era sa-i duc....Acum îmi aduce mie,micuța mea...și mănânc cu lacrimi pe obraji,... de dor....ȘI...povestea se repetă...Și mamele ne privesc din cer...
RăspundețiȘtergere...si azi ca si ieri , despre o iubire care nu se mai sfarseste niciodata . Fie-ti binecuvantata fiecare clipa a existentei tale.
RăspundețiȘtergereNu voi șterge niciodată numărul mamei tale din telefon. Când fac salata de vinete, sau sărmăluțele, imi apare in față chipul ei și mă îndrumă cum să le fac. Dor de mami a ta, mare dor. 😥😥🙏🙏🌹🌹
RăspundețiȘtergere