Nu ești tare dacă (n) ai Gucci

Zilele trecute, am dat peste un status pe Facebook în care o mamă se plângea că fiica ei îi cere insistent să-i cumpere un hanorac Gucci. Nimic surprinzător până aici – adolescenții sunt, prin definiție, influențabili și dornici de validare. Surpriza a venit însă în comentarii, unde alte mame își expuneau aceeași frustrare: copiii lor cer haine de firmă, iar cei care nu le au se simt complexați și marginalizați.

Se pare că, în anumite școli, există chiar „topuri” ale celor mai bine îmbrăcați elevi – iar „bine îmbrăcat” este echivalent cu „îmbrăcat cât mai scump”.

Scuzați-mă, dar pentru această absurditate nu copiii sunt de vină, ci părinții. Și nu mă refer doar la părinții cu mulți bani, care își cresc copiii în iluzia că etichetele îi fac speciali, superiori, mai valoroși, ci și la părinții cu venituri modeste, care nu își iau timp să le explice copiilor că hainele doar acoperă, protejează și, uneori, înfrumusețează corpul – dar nu conferă nicio valoare în plus celui care le poartă.

Nu un hanorac Gucci îl face pe un copil mai inteligent, mai bun, mai interesant. Dar un copil care crede asta va deveni, inevitabil, un adult care va măsura oamenii în funcție de prețul hainelor, nu de calitatea sufletului lor.

Dacă mă întrebați pe mine, Gucci are, în ultimul timp, niște haine absolut îngrozitoare. Kitsch, supraîncărcate, obositoare vizual, cu un aer de „ieftin făcut să pară scump”. Și supraevaluate ridicol.

Am analizat recent o pereche de pantaloni Gucci, confecționați din poliester, elastan și cine mai știe ce minune sintetică, cu un preț de… 1700 de euro.

Când vrei să evaluezi calitatea unui produs, ții cont de materialul din care este confecționat, de finisaje, de accesorii, de cusături… Nu de sigla de pe etichetă. Pentru mine, doar numele Gucci nu este un argument suficient pentru a plăti o sumă absurdă pe ceva ce ar putea trece ușor drept un produs de duzină, fabricat în masă, fără niciun strop de artă sau măiestrie.

Și dacă nu mă credeți, vă rog să analizați poza de mai sus. Aceasta este vitrina unui magazin Gucci, fotografiată de mine. 

Cum poți îmbrăca așa pe cineva? Cum să desconsideri gustul și inteligența unui client într-atât încât să îi vinzi asemenea haine și, mai mult, să pretinzi că acel om trebuie să le poarte cu mândrie? Să simtă că face parte din „lumea bună” doar pentru că și-a pus pe el o piesă vestimentară care arată ca o glumă proastă?

Și mai am o întrebare: Cum să mă întâmpini în magazin îmbrăcat impecabil, într-un costum elegant, aranjat la patru ace, și apoi să încerci să îmi vinzi un pulover cu Mickey Mouse și un pantalon scurt ridicol? Adică tu știi că nu ai ieși niciodată așa din casă, dar ai pretenția ca eu să îți plătesc o avere ca să mă transform într-un personaj dintr-o comedie absurdă? Pe bune, chiar am luat-o razna cu totul?

Priviți puțin manechinii, priviți acele ținute și spuneți-mi sincer dacă doar eu cred că unii dintre marii creatori de modă pur și simplu își bat joc de oameni.

Poate nu am eu gusturi elevate, dar cu siguranță pot deosebi prostul gust de bunul gust.

Nu mă consider o specialistă în modă, dar tratez moda ca pe oricare altă formă de artă. Cunosc marile case de modă, îmi place să le studiez colecțiile, să înțeleg conceptele din spatele lor, să văd tendințele și să mă las inspirată de ceea ce este frumos, elegant, bine construit.

Îmi amintesc că, acum câțiva ani, într-o vacanță, am vrut să intru într-un magazin Chanel. Prietena cu care eram m-a privit sceptic și m-a întrebat: "De ce să intri? Ai bani să dai mii de euro pe un taior Chanel?"

Nu, nu voiam să fac o astfel de achiziție. Dar știți ceva? Nici să cumpăr Mona Lisa nu îmi doresc. Asta nu înseamnă că nu pot intra într-un muzeu și să o admir. Că nu trebuie să cunosc detalii despre tablou, despre Leonardo da Vinci, despre istoria și valoarea sa.

Moda, la fel ca arta, nu este doar despre posesie, ci și despre înțelegere, despre cultură, despre plăcerea de a explora și de a aprecia ceea ce are valoare. Iar aici este diferența fundamentală între stil și snobism.

Stilul înseamnă să știi ce îți place, să alegi conștient, să ai discernământ, să te îmbraci pentru tine, nu pentru validarea altora.

Snobismul înseamnă să crezi că valoarea ta crește direct proporțional cu eticheta de pe haine și să plătești o avere pe ceva ce nici măcar nu îți place, doar pentru că „așa trebuie”.

Moda nu ar trebui să fie un act de obediență față de tendințe, ci o expresie a identității tale.

Mi s-a cerut de multe ori să povestesc despre stilul meu vestimentar, despre cosmeticele care îmi plac, despre brandurile preferate. Oamenii care mă citesc sunt curioși, poate unii dintre ei vor să se inspire de la mine – și este perfect în regulă.

Totodată, am primit și un val de întrebări despre ce părere am despre anumite persoane publice care dau sfaturi de stil…

Prefer să-mi păstrez părerile despre alții pentru mine. Dar am încredere că fiecare dintre voi are discernământ și știe foarte bine în gura cui merită să se uite și cine, dimpotrivă, nu este demn de băgat în seamă.

Cât despre mine, nu am nicio calitate care să mă îndreptățească să dau lecții de stil și nici nu consider că sunt un model de urmat în ceea ce privește vestimentația. Am stilul meu propriu, fără pretenția că este cel mai bun sau cel mai corect.

Când îmi cumpăr haine, calitatea produsului este primul criteriu după care aleg. Iar cine crede că doar prețul este garanția calității se înșală amarnic. Poți găsi produse de excepție la 200 de lei și poți găsi haine de proastă calitate la 1000 de euro.

Ce știu sigur este că îmi plac lucrurile deosebite, cele care mă avantajează, cele pe care îmi face plăcere să le port. Nu am imitat niciodată pe nimeni, nu mi-am dorit vreodată să fiu ca altcineva sau să dețin lucruri doar pentru că le au alții.

Dacă mie îmi place movul, port mov, fără să-mi pese că „se poartă” verde, negru sau orice altă culoare dictată de tendințe. Fără să mă preocupe dacă cineva consideră movul copilăresc, excentric sau nepotrivit. Pentru că, dincolo de orice sfat de stil, adevăratul stil este să porți ceea ce te reprezintă, nu ceea ce îți dictează alții.

Foarte mulți oameni se lasă manipulați de influenceri fără nicio pregătire reală, dar care, cu o încredere debordantă, își asumă rolul de „guru ai stilului” și oferă sfaturi despre orice. De ce? Pentru că pot.

Problema este că, din cauza lor, oamenii devin din ce în ce mai dezorientați, mai nesiguri în alegeri, mai puțin autentici. Și, ca un efect inevitabil, încep să se copieze unii pe alții, pierzându-și complet identitatea.

Să fim serioși: în România sunt foarte puțini cei care chiar ar putea da sfaturi de stil cu adevărat valoroase. Cei care au studii în domeniu, care au o vastă experiență, care au stil și bun gust, dar și o cultură solidă în materie de modă.

Nu este suficient să citești câteva site-uri de modă, să te uiți la cum se îmbracă celebritățile și să copiezi tendințele, iar apoi să te autoproclami expert în stil. Moda este o formă de artă, de exprimare, nu un simplu joc de „ce se poartă anul acesta”.

Dragii mei, dacă aveți vreun idol, admirați-l pentru ceea ce creează, pentru munca lui, pentru talentul și pentru exemplul frumos pe care îl dă ca om. Dar nu-l copiați orbește. Nu trebuie să aveți același tricou ca artistul vostru preferat, nici aceeași mașină, nici să împrumutați stilul vestimentar sau de viață al nimănui. Nu lucrurile vă definesc, ci esența voastră.

Cândva, oamenii își doreau să fie unici. Era o tragedie să vezi pe cineva purtând exact aceeași bluză ca tine. Recunosc, și eu eram la fel – dacă întâlneam o fată îmbrăcată ca mine, era un mic „drama queen moment”. 😄

Și totuși, ce s-a schimbat? De ce acum se pare că toți vor exact aceleași lucruri, doar pentru că sunt scumpe?

Credeți că etalarea cu obiecte de lux vă validează? Poate că da – dar doar în fața celor ușor impresionabili, a celor care trăiesc după false valori. Dacă aspirați la admirația oamenilor cu adevărate valori, trebuie să știți un lucru esențial: pe ei nu îi impresionează lucrurile scumpe. Și ei sesizează de îndată exagerarea și prostul gust.

Respectul, dragostea și aprecierea celorlalți nu se câștigă prin etichetele hainelor, ci prin calitățile voastre umane.

Vă asigur că puteți avea stil, puteți fi în pas cu moda, fără să dețineți haine exorbitante. Eleganța nu stă în preț, ci în felul în care știți să combinați, să alegeți, să purtați hainele cu atitudine.

Nu vă mai lăsați complexați și manipulați de societate.

Într-o lume în care toți încearcă să fie la fel, curajul de a fi TU este cel mai valoros accesoriu pe care îl poți purta.

Eu nu pot da sfaturi universale despre stilul vestimentar, pentru că stilul trebuie adaptat fiecărei persoane, în funcție de trăsături, personalitate și stil de viață. Dar pot împărtăși câteva păreri strict personale, fără pretenția de a impune vreo regulă.

- Trebuie să ne îmbrăcăm decent și adecvat la context. Pentru mine, decența este esențială în felul de a te îmbrăca. La fel și adecvarea la spațiu și timp. Moda este extrem de permisivă acum, dar, tocmai din această libertate nelimitată, s-au născut exagerări și compromisuri vestimentare îndoielnice.

- Evitați pantofii „urâți” și chinul inutil al picioarelor

Am tot auzit păreri cum că balerinii și pantofii sport sunt urâți. Probabil de aceea văd atât de multe femei chinuindu-se pe tocuri imposibil de înalte, mergând într-un mod care îți provoacă o criză de râs și de milă în același timp.

Eu sunt pro balerini și pantofi sport. Dacă sunt de calitate, pot fi drăguți, feminini, eleganți și mai ales potriviți pentru viața de zi cu zi. Sunt excelenți pentru mers la mall, la școală, în oraș.

Sunt complet împotriva chinuirii inutile a picioarelor. Gândiți-vă că picioarele vă susțin tot corpul, că sănătatea voastră este mai importantă decât părerile unor femei care nu merg niciodată mai mult de câțiva pași pe jos și care vă spun „nu purtați balerini, sunt urâți”.

Iar mersul vostru poate părea urât dacă este chinuit. Purtați ceea ce vi se potrivește, nu ceea ce spun „specialiștii” autoimpuse ai internetului. Tocurile înalte sunt superbe, dar doar la anumite ținute și în anumite ocazii.

Există pantofii pe care nu i-aș purta niciodată. Dacă unora li se par urâți balerinii sau pantofii sport, mie mi se par de-a dreptul hidoase platformele exagerate. Nu cred că există ceva mai vulgar. De fapt, ba da! Pantofii sport Balenciaga. Enormitățile acelea hidoase, care arată ca un experiment eșuat de design, dar pe care anumite persoane insistă să le poarte la orice – cu rochițe elegante, cu blană, cu colanți… De parcă s-ar fi încălțat la întâmplare, pe întuneric.

Iar șlapii sunt un coșmar urban! Sunt acceptabili doar la plajă sau la piscină. Nu în oraș, nu la restaurant, nu la cumpărături. 

A avea stil nu înseamnă doar ce porți, ci și cum mergi. Și nu se poate merge frumos cu șlapi. Este îngrozitor să vezi oameni târându-și picioarele, în timp ce papucii lor clămpăne ritmic pe asfalt. Există sandale și saboți – de ce ai ieși în oraș în șlapi?! 😳

- Cizme peste jeanși? Țopism vestimentar... Încă un detaliu vestimentar care mi se pare absolut inestetic: cizmele înalte, cu toc, purtate peste jeanși. Mai ales dacă au vârf ascuțit. Arată vulgar, ieftin și forțat. Mie îmi inspiră un singur cuvânt: țopism. Nu mă refer la cizmele de călărie purtate cu jeanși mulați, care au un aer casual-chic. Mă refer la acele cizme înalte și agresive, care par mai degrabă inspirate din garderoba unui videoclip dubios din anii 2000.

- Foarte urât și complet nepotrivit mi se pare și purtatul treningurilor și al colanților în orice împrejurare. Înțeleg că sunt confortabili, dar, doamnelor, de ce să purtați colanți de sală și treninguri peste tot? În mall, în restaurante, în aeroport…?

Nu ar fi mai elegant și la fel de comod un pantalon lejer sau o pereche de jeanși combinați cu o bluză frumoasă sau o cămașă?

În afară de sala de sport și de plimbările în parc, colanții și treningurile nu își au locul în garderoba de zi cu zi.

- Oversized? Da, dar cu măsură. Mie îmi place stilul oversized, dar nu în exces. Dacă alegi o piesă vestimentară foarte largă, atunci restul ținutei trebuie să fie echilibrată. Dacă porți un pulover oversized, arată mult mai bine cu pantaloni mulați. Iar dacă ai o pereche de pantaloni foarte largi, combină-i cu un top mai cambrat. 

Oversized din cap până-n picioare? Pare fie că porți hainele altcuiva, fie că nu ai nicio formă pe sub ele.

Desigur, acestea sunt doar părerile mele, nu adevăruri absolute, nu reguli obligatorii pe care cineva ar trebui să le urmeze. Stilul este o alegere personală, nu o doctrină.

Dar, din punctul meu de vedere, nu aveți nevoie de un stilist și nici de mulți bani pentru a vă îmbrăca frumos. Aveți nevoie doar de puțin bun gust, de puțin bun-simț și de stimă de sine.

Trebuie să vă doriți să arătați bine, nu să arătați ca alții. Pentru că un adevăr incontestabil este că aceleași piese vestimentare care pot arăta impecabil pe cineva, pot arăta dezastruos pe altcineva. Țintiți spre un stil autentic. Căutați lucruri practice și frumoase. Investiți cu atenție în ceea ce cumpărați. Dacă vreți sfaturi, cereți-le persoanelor avizate, nu oricui are popularitate pe internet și își dă cu părerea despre modă. Documentați-vă, analizați, nu luați drept literă de lege orice „trend” promovat agresiv de cineva care, în realitate, doar încearcă să vândă ceva.

Și, cel mai important, când cineva vă dă sfaturi de stil, priviți-l cu atenție. Are el cu adevărat stil? Dă un bun exemplu prin conduită?

Pentru că stilul nu înseamnă doar haine. Stilul este atitudine, eleganță interioară, bun-simț și autenticitate.

Eu cred că merită să investiți doar în lucruri care sunt cu adevărat esențiale, în piese atemporale și versatile, pe care le puteți purta mult și cu care puteți compune numeroase ținute elegante și bine structurate. 

Accesoriile de calitate, gențile, încălțămintea, bijuteriile, paltoanele și piesele vestimentare esențiale sunt cele care contează cu adevărat. Un palton impecabil, o pereche de pantofi bine aleasă și o geantă bine lucrată vor face întotdeauna diferența. 

Și niciodată, dar absolut niciodată, să nu purtați fake-uri! Nu încercați să mințiți cu ceva ce nu aveți, pentru că asta ar fi echivalent cu a pretinde că sunteți altcineva decât sunteți cu adevărat. Este infinit mai onorant să porți o geantă no-name de 100 de lei, decât un fake. Un obiect fals nu doar că arată ieftin, dar și trădează o mentalitate nesănătoasă: aceea de a pune mai mult preț pe aparențe decât pe autenticitate. 

Mai mult decât firma hainelor, acordați atenție stării și calității lor. O ținută simplă, dar impecabilă, va arăta întotdeauna mai bine decât una plină de etichete, dar neîngrijită.

Hainele și încălțămintea trebuie să fie curate și bine întreținute. Machiajul trebuie să fie îngrijit, nu excesiv, evitați masca de fond de ten. Părul trebuie să fie mereu curat și aranjat – nimic nu strică mai mult o imagine decât o rădăcină nevopsită de luni de zile. Accesoriile trebuie să fie bine alese – fără ostentație, fără stridență. 

Iar atitudinea demnă și manierele sunt cele mai frumoase accesorii.

Pentru mine, simplitatea este cel mai frumos rafinament. În schimb, străduința exagerată de „a arăta bogat” trădează complexele și nesiguranța. De multe ori, oamenii care simt nevoia să epateze excesiv sunt cei care au cele mai mari lipsuri interioare.

Alegeți-vă modelele de viață cu grijă. Nu vreau să supăr pe nimeni, iar aceasta este doar o părere personală. Până la urmă, fiecare este liber să facă propriile alegeri. Dar mi-ar plăcea să vă văd inspirându-vă de la oameni cu realizări remarcabile, oameni cu ambiții frumoase, cu preocupări sănătoase, oameni care aduc valoare în jurul lor. Nu copiați aparențele, ci luați de la acești oameni ceea ce este cu adevărat important: bunul exemplu.

Stilul nu înseamnă doar hainele pe care le porți. Stilul trebuie să se regăsească în felul în care te porți. În felul în care vorbești, în felul în care arată casa ta, în preocupările și activitățile tale.

Pentru că, la final, între preț și valoare este o mare diferență. Și cu cât învățați asta mai repede, cu atât veți fi mai liberi de influențele superficiale ale societății.