E treaba ta!

Lumea asta este treaba ta. E treaba fiecăruia dintre noi, pentru că fiecare gest, fiecare tăcere, fiecare nepăsare sau, dimpotrivă, fiecare intervenție modelază realitatea în care trăim. Nimic nu se schimbă de la sine, nimic nu devine mai bun fără ca cineva să aibă curajul să se ridice și să spună „Așa nu!”.

Am văzut zilele trecute o postare într-un grup public în care o persoană se plângea că vecinul își bate iubita și că zgomotul o deranjează. Nu violența în sine era problema, nu suferința fetei, ci doar disconfortul provocat de urlete. Când i-am sugerat să sune la poliție și i-am atras atenția asupra indiferenței ei cinice, postarea a dispărut. Dar nu și realitatea pe care o reflecta: aceea a unei societăți în care oamenii consideră că atâta vreme cât un rău nu îi afectează direct, nu e treaba lor.

Ba da, este treaba ta! E treaba ta să intervii, să reacționezi, să iei atitudine. E treaba ta să nu treci nepăsător pe lângă suferința altora, să nu asculți pasiv țipetele unei femei agresate, să nu te complaci în iluzia că „dacă stă să fie bătută, înseamnă că îi place”. Este treaba ta să înțelegi că frica, dependența emoțională, lipsa unui sprijin real și speranța naivă că „se va schimba” țin multe victime captive în relații toxice. Nu poți închide ochii la suferința lor doar pentru că îți este mai comod să crezi că „merită ce li se întâmplă”.

Este treaba ta să suni la poliție dacă un bărbat își lovește iubita, la fel cum este treaba ta să intervii dacă un părinte își bate copilul în mijlocul străzii. Dacă nu ți se pare normal ca cineva să te agreseze pe tine, atunci de ce ar fi normal ca altcineva să fie agresat? Cum să crezi că bătaia este ceva acceptabil? Cum să poți ignora violența, crezând că nu te privește, când fiecare act de brutalitate ignorat dă naștere unui cerc vicios în care victimele devin tot mai vulnerabile, iar agresorii tot mai puternici?

E treaba ta să nu fii un spectator pasiv la toate abuzurile care se întâmplă în jurul tău. E treaba ta să iei atitudine atunci când cineva vorbește urât cu un chelner, când un bătrân sau o femeie însărcinată stă în picioare în autobuz și un nesimțit își ține geanta pe scaun. E treaba ta să te revolți când vezi cum cineva își face loc cu coatele la o coadă sau își bate joc de un angajat dintr-un magazin. E treaba ta să îți pese dacă cineva parchează pe locurile destinate persoanelor cu dizabilități, să anunți poliția când vezi ilegalități, să iei atitudine atunci când cineva rupe flori din spațiile publice sau lasă în urma lui gunoaie în pădure.

Și dacă tot te miri de cât de mult s-a degradat lumea în care trăim, amintește-ți că lumea nu se strică de la sine. Lumea devine mai urâtă atunci când oamenii normali, cu bun-simț, tac. Când preferă să întoarcă privirea și să nu intervină. Când își spun că „nu e treaba lor”, că „nu se bagă”, că „oricum nu pot schimba nimic”.

Ba poți! Poți face diferența prin fiecare mică reacție, prin fiecare gest de implicare, prin fiecare semnal tras la timp. Nu trebuie să fii un erou ca să ajuți. Nu trebuie să îți pui viața în pericol ca să fii de partea binelui. Dar trebuie să îți pese. Să deschizi gura. Să îți miști degetele și să apelezi un număr atunci când cineva are nevoie de ajutor.

Pentru că lumea asta este treaba ta. Pentru că nimeni nu poate schimba ceva în locul tău. Pentru că, în final, felul în care alegi să reacționezi la ceea ce vezi spune mai multe despre tine decât despre cei care fac răul.