Crezi că mă cunoști, nu-i așa? Crezi că ai avut suficient timp să îți formezi o părere clară despre mine, că în câteva clipe ai putut înțelege esența ființei mele. Crezi că o postare pe Facebook, o opinie aruncată într-un moment de sinceritate sau o replică dintr-o conversație sunt suficiente ca să îți dea dreptul de a mă eticheta, de a decide cine sunt, ce gândesc, ce simt, ce valori am, ce aș putea deveni.
Vezi tu, între ceea ce îți imaginezi despre mine și ceea ce sunt în realitate există un abis. Și, sincer, nu e nevoie de doctorate ca să înțelegi asta, e pur și simplu o chestiune de bun-simț. Nu mă cunoști destul de bine încât să mă iubești – și e firesc, nici nu pretind asta – dar nici nu mă cunoști suficient încât să decizi că nu-ți plac. Cum ai putea? Cum ai putea să judeci un om la prima vedere, doar pentru că ți s-a părut că ai înțeles totul despre el dintr-o singură frază, un gest, o emoție trecută prea repede prin cuvinte?
Ceea ce știi tu despre mine este doar ceea ce ți-am lăsat să vezi. Doar ceea ce ai avut capacitatea să percepi. Dar eu sunt mai mult. Sunt mult mai mult decât o fotografie, decât un trup, decât un gând împărtășit într-un moment oarecare. Sunt mai mult decât o afirmație, o glumă, un acces de furie, o lacrimă răzleață, o tăcere îndelungată. Sunt mai mult decât un zâmbet, fie el vesel sau trist. Sunt toate căderile și ridicările mele, sunt ceea ce am pierdut și ceea ce am ales să păstrez. Sunt contradicțiile mele, victoriile mele, slăbiciunile mele. Sunt ceea ce am visat și ceea ce m-a durut. Iar tu, din afară, nu poți decât să ghicești, să presupui, să te înșeli.
Ai nevoie să crezi că ești mai bun decât mine? Ai nevoie să simți că tu ai face lucrurile altfel, mai corect, mai principial, mai moral? Că ești mai puternic, mai drept, mai înțelept? Foarte bine. Crede ce vrei. Ești liber să îți creezi propriile iluzii. Dar nu ai dreptul să emiți judecăți despre mine, ca și cum m-ai înțelege. Nu mă cunoști. Și, cel mai probabil, nu mă vei cunoaște vreodată. Pentru că nu ai răbdarea, profunzimea, înțelepciunea de a pătrunde dincolo de suprafață.
Nu poți cunoaște un om până când nu ai trăit în pielea lui. Până când nu ai simțit ceea ce el a simțit, până când nu ai fost pus în fața acelorași alegeri, până când nu ai fost forțat de împrejurări să acționezi așa cum a acționat el. Nu ai cum să-l înțelegi pe deplin, pentru că nu ai purtat în suflet durerile lui, nu ai fost nevoit să lupți cu temerile lui, nu ai fost rănit de aceleași trădări, nu ai fost încercat de aceleași doruri.
Diferența dintre mine și tine este că eu m-aș bucura să fii mai bun decât mine. Aș vrea să învăț de la tine. Dar mi-ai dovedit că nu ești. Și atunci, spune-mi, ce aș putea învăța de la cineva care se grăbește să judece, să condamne, să anuleze un om doar pentru că acesta vede viața altfel? Ce aș putea învăța de la cineva care crede că adevărul lui este singurul adevăr posibil? Care vede la alții doar defecte, fără să se privească în oglindă?
Spre deosebire de tine, eu nu mă cred mai bună decât alții. Și vreau să rămân conștientă de asta, altfel aș înceta să mai învăț. Aș înceta să cresc.
Și, vezi tu, eu nu pierd nimic dacă ai o părere greșită despre mine. Dar tu pierzi enorm dacă ai o părere prea bună despre tine.
M-am gandit mult la tine astazi, minunea mea! Imi pare rau ca, involuntar, atragi asemenea reactii. Sufletul tau este impecabil si nu merita nicio suparare din partea acestor oameni care judeca de indata ce nu sunt de acord cu ceva. Te iubesc si mi-as dori sa te protejam toti cei care te iubim! Te-ai gandit ca oamenii acestia nu merita nici macar un cuvant, sau mai mult decat atat, un gand din partea ta? Eu cred ca nu, fiindca tu esti atat de buna incat acorzi timp si celor mai prost crescuti si veninosi. Iti vreau binele, minune, te rog sa nu le mai dai atentie. Te iubesc enorm!
RăspundețiȘtergere❤
RăspundețiȘtergereDumnezeu iubeste mult o inima curata, o binecuvânteaza zi de zi cu har de sus, iar Fluturii iubirii nu mor niciodata, iubirea Lui S-a aratat în jertfa lui Iisus...
RăspundețiȘtergereO seara si o saptamâna învesmântate în bucurii, pace si Lumina Divina, drag Suflet minunat !
RăspundețiȘtergereUn fruntaş a întrebat pe Isus: „Bunule Învăţător, ce trebuie să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?”
„Pentru ce Mă numeşti bun?”, i-a răspuns Isus. „Nimeni nu este bun decât Unul singur: Dumnezeu.
Ce credeţi? Un om avea doi feciori. S-a dus la cel dintâi şi i-a zis: ‘Fiule, du-te astăzi de lucrează în via mea!’
‘Nu vreau’, i-a răspuns el. În urmă, i-a părut rău şi s-a dus.
S-a dus şi la celălalt şi i-a spus tot aşa. Şi fiul acesta a răspuns: ‘Mă duc, doamne!’ Şi nu s-a dus.
Care din amândoi a făcut voia tatălui său?” „Cel dintâi”, au răspuns ei. Şi Isus le-a zis: „Adevărat vă spun că vameşii şi curvele merg înaintea voastră în Împărăţia lui Dumnezeu.
Fiindcă Ioan a venit la voi umblând în calea neprihănirii şi nu l-aţi crezut. Dar vameşii şi curvele l-au crezut. Şi, măcar că aţi văzut lucrul acesta, nu v-aţi căit în urmă ca să-l credeţi.
Irinuca, acuma optisprezece ani asteptam trenul in halta. Aveam baietelul si fetita cu mine si bagaje. I- am urcat in tren si un om robust a cazut de pe scara celuilalt vagon pe calea de rulare. Am scapat din maini bagajele si l- am scos pe peron. Nu mai simteam pamantul si eram electrocutat de un curent dulce. Mi- am revenit in compartiment in bratele copiilor. Dupa exact o luna acel om a murit calcat de tren. Pa.pa.
RăspundețiȘtergere