Slujind de departe cu drag și cu dor de casă

Uneori, printre toate zgomotele lumii moderne, printre tumultul rețelelor de socializare și vacarmul informațiilor trecătoare, se întâmplă să descoperi oameni care îți încălzesc sufletul doar prin simpla lor existență. Oameni care, fără să își propună, devin un reper, un model de bunătate și generozitate, o lumină discretă care arată că încă mai există frumusețe în lume.

Astăzi vreau să vă vorbesc despre un astfel de om, despre un preot al sufletelor, dar mai ales al faptelor – Părintele Reuț Vasile Florin, paroh la Biserica Ortodoxă Română „Sfinții Împărați Constantin și Elena” din Straubing, Germania. L-am cunoscut prin intermediul Facebook-ului și, treptat, am legat o prietenie de o profunzime rară, acel fel de prietenie născută nu din vorbe goale, ci din fapte și dintr-o înțelegere tăcută a valorilor care contează cu adevărat.

Părintele Reuț slujește la Biserica Iezuiților – „Jesuitenkirche” din Straubing și parcurge 50 de kilometri pentru a ajunge la biserică, la enoriașii bolnavi, la evenimentele la care este chemat. Nu distanțele îl obosesc, ci poate doar dorul – dorul de România, de bisericile copilăriei, de pământul care i-a crescut rădăcinile. Însă, în diaspora, a reușit să construiască o comunitate vie, caldă, unită, formată din oameni care, deși departe de casă, nu și-au uitat nici credința, nici datoria de a face bine.

Într-o zi, mi-a spus cu simplitatea celor care nu se laudă: „Comunitatea pe care o păstoresc este mică, dar sunt câțiva oameni de mare valoare printre ei…” Și într-adevăr, românii din diaspora nu ajută doar propriile familii rămase acasă, ci și pe cei pe care lumea i-a uitat: copiii sărmani, bătrânii singuri, sufletele care se sting în tăcere și care au nevoie de o mână întinsă, de o privire blândă, de un sprijin nevăzut, dar esențial.

Părintele nu doar vorbește despre credință, ci o trăiește prin fapte, iar una dintre acestea s-a transformat într-un moment de bucurie pentru câțiva copii din Brașov. De Ziua Copilului, m-a rugat să aducem un strop de lumină în sufletele celor care poate nici nu mai îndrăzneau să viseze la o surpriză. Mi-a trimis bani și, cu ajutorul lui, am cumpărat bunătăți pentru 23 de copii din familii aflate în sărăcie cruntă. A fost genul acela de gest care nu schimbă lumea întreagă, dar schimbă lumea unui copil măcar pentru o zi.

Dacă vreți să cunoașteți mai multe despre ceea ce face acest om minunat, despre actele caritabile pe care le inițiază împreună cu enoriașii săi, vă invit să îi descoperiți blogul – Credința Ortodoxă Română. Acolo veți găsi nu doar relatări despre viața unei comunități ortodoxe din diaspora, ci și lecții tăcute despre bunătate, despre dăruire, despre ceea ce înseamnă să fii acolo pentru cel care are nevoie de tine.

                 

 

“Aceste activităţi filantropice le fac pur şi simplu din dorinţa de a face bine. Răsplata trebuie să vină de la Dumnezeu, nu de la oameni. Deviza mea este "Dăruind vei dobândi" şi "Lăsaţi lumina Speranţei să meargă mai departe". Ajut pe cine pot, atât cât pot.” – mi-a mărturisit Părintele Reuț. Și face asta discret. 

Desigur, nu întotdeauna reușește să ajute atât cât și-ar dori, iar uneori obstacolele sunt mai mari decât inima uriașă cu care își poartă misiunea. În plină pandemie, într-o perioadă în care lumea părea cuprinsă de haos și teamă, părintele a încercat să ofere o ambulanță spitalului din Suceava, acolo unde se ducea o luptă cruntă cu boala și unde fiecare secundă putea face diferența între viață și moarte. Tot ce mai era nevoie era un om care să meargă în Germania să preia ambulanța și să o aducă în țară. Din păcate, restricțiile de la granițe au împiedicat acest proiect. Și totuși, ceea ce m-a impresionat atunci nu a fost doar încercarea, ci determinarea, dorința de a face ceva pentru cei de acasă, pentru frații lui din România. Într-o perioadă în care mulți își pierdeau speranța și se gândeau doar la propria siguranță, el s-a zbătut să ajute.

Originar din Suceava, din satul Sfântu Ilie, comuna Șcheia, părintele nu și-a uitat rădăcinile, dimpotrivă, le-a luat cu el și le-a dus mai departe, peste granițe, ca un stindard al tradiției, al blândeții și al omeniei. Poate tocmai de aceea, românii din Straubing au găsit în el nu doar un duhovnic, ci un părinte adevărat, un sprijin, un prieten, un om care nu judecă, ci ascultă, nu impune, ci călăuzește.

Dincolo de altar și de rugăciune, una dintre marile sale pasiuni este muzica. Și ce poate fi mai frumos decât un preot care, pe lângă harul său de a aduce oamenii mai aproape de Dumnezeu, știe să le aline sufletele și prin sunet? Trompeta, saxofonul, tilinca, fluierul, naiul, clarinetul, tobele, orga – toate îi sunt prietene. Și mai presus de toate, vocea. Acea voce care mângâie, care aduce alinare, care face pod între cer și pământ, între inimă și credință.

Familist convins, părintele este căsătorit și are trei copii, iar unul dintre cele mai mari visuri ale sale este să găsească o cale prin care să se mute în Straubing, pentru a fi mai aproape de biserică și de enoriașii săi. O dorință firească pentru un om care și-a făcut din slujire nu doar o vocație, ci însăși menirea sa.

În tot ceea ce face, în fiecare cuvânt, în fiecare gest, inima părintelui Reuț slujește iubirea. Și, de departe, continuă să slujească, cu drag și cu dor, și pentru cei rămași acasă.

Pe părintele Reuț îl puteți găsi pe 

Facebook:  Vasile Florin Reuț

Instagram:  Vasile Florin Reuț