Femeia este definiția iubirii

De multe ori am fost întrebată de către cititorii mei, ce sfaturi le-aș da prietenelor, ce le-aș îndemna să facă sau să nu facă pentru a fi frumoase și fericite, pentru a deveni femei de succes atât în carieră dar în același timp și în viața personală. Și, pentru ele și de dragul lor, am scris un text-urare pentru 8 Martie, pe care l-am publicat pe blogul meu „Insomnii”, un text cu gânduri și învățăminte (dacă nu sună prețios) considerate de urmăritorii mei a fi de mare ajutor. De aceea îmi doresc să-l aveți și în această carte.

Auzim mereu în jurul nostru că femeile s-au schimbat și că nu mai sunt cum erau odinioară. Așa și este și nu e neapărat un lucru rău, lumea evoluează și noi, cum este și firesc, e normal să ținem pasul cu ea. Pentru că totul s-a schimbat, nu doar femeile – bărbații s-au schimbat, viața noastră s-a schimbat, omenirea s-a schimbat. Iar femeile, astăzi, se pare că au alte valori, au alte ambiții, au alte pretenții – de la ele și de la viață. Nu mai sunt îngrădite de limite sociale sau personale ca în trecut. Nu-și mai doresc să fie doar bibelouri de porțelan, trofee pentru învingători, ci vor să cucerească ele prima treaptă a podiumului, dărâmând astfel obiceiurile din secolele în care au fost nedreptățite de o lume a bărbaților, de o societate în care ideile preconcepute dictau legea. Numai că, în goana după o viață... altfel, oare femeile nu încep încetul cu încetul să se îndepărteze de ceea ce este esențial? Oare pe drumul acesta al dorințelor de împlinit nu uită de valorile spirituale, de iubirea de sine (în cel mai bun sens al expresiei) sau de ceea ce le face unice? Transformându-se, de data aceasta singure și de bunăvoie, tot în bibelouri, tot în trofee, tot în ceea ce le dictează, ca întotdeauna și deloc subtil, atotputernica societate. Cea de azi, consumeristă, cea în care femeile e adevărat că sunt libere să aibă o carieră, dar implicit asta însemnând și mult mai puțin timp la dispoziție pentru ele. Dar cu toate acestea, paradoxal, femeile confruntându-se cu mult mai multe tentații și nu toate benefice lor. Și e păcat, mai ales că nu întotdeauna transformările le reprezintă, nu întotdeauna sunt un câștig pentru ele, nu întotdeauna sunt gratificante, după cum își imaginează.

Ceea ce ar fi important să nu uităm nicio clipă este că noi suntem primele care ar trebui să înțelegem că fiecare femeie este unică, irepetabilă și frumoasă în felul ei, să nu ne mai dorim să fim ca altele sau în locul lor, să nu ne mai mutilăm fețele și sufletele doar pentru a fi plăcute și acceptate de alții, să înțelegem că noi suntem mai mult decât un corp și un chip, că nu suntem bunuri în serie, de larg consum, care trebuie să fie musai în pas cu moda (de obicei cu ce are ea mai greșit și mai urât) și în niciun caz nu trebuie să fim pe gustul altora, ci doar pe gustul nostru.

Să nu ne mai copiem până la ridicol unele pe altele, să înțelegem că diversitatea este frumoasă, că nu trebuie să arătăm toate la fel, nici să ne îmbrăcăm toate la fel - fir-ar el de trening să fie, că este atât de plictisitor să-l vezi peste tot și tot timpul, și e trist să întâlnești la tot pasul femei frumoase îmbrăcate la orice oră din zi și din noapte și în orice context de parcă tocmai se vor apuca de sport, de o muncă grea, de renovare ori de grădinărit... Ar fi un câștig pentru noi să înțelegem că îmbrăcămintea și machiajul adecvate momentului și folosite decent, cu măsură, și nu în ultimul rând purtarea civilizată, transmit mesaje clare către ceilalți despre noi, despre cine suntem, ce valori avem, cât ne respectăm dar și cât îi respectăm pe ceilalți.

Să nu mai lăsăm femei care nici măcar nu sunt repere de feminitate și frumusețe să ne influențeze gusturile și alegerile, să nu ne mai lăsăm manipulate de persoane superficiale și frivole, nevrednice de stimă, care ne insultă inteligența și, fără să le pese cu adevărat de noi, nu fac decât să ne îndepărteze de tot ceea ce caracterizează bunul gust, bunul simț și valorile esențiale care definesc o femeie.

Să fim conștiente că cele mai bune și mai frumoase repere morale sunt mamele noastre, cele de la care ar trebui să moștenim puterea, feminitatea, eleganța, finețea, gingășia, bunul simț și bunătatea. Și ele ar trebui să ne fie modele cu adevărat demne de a fi urmate.

Să nu ne mai complexeze succesul profesional al altor femei și să înțelegem că și a fi casnică este minunat, de altfel ca tot ceea ce e făcut cu iubire și din iubire pentru familia noastră. Să conștientizăm că și a fi femeie de serviciu este onorant și respectabil, că nu calificările și funcțiile ne stabilesc și ne conturează valoarea umană, că nu ele ar trebui să impună respect semenilor, ci demnitatea, decența, integritatea morală, eleganța și bunătatea cu care pășim prin viață.

Să nu le mai invidiem pe cele care sunt mai frumoase, mai slabe, mai fericite, care au mai mult sau au lucruri mai frumoase, care par mai apreciate și mai iubite, să nu mai concurăm cu alte femei, să luptăm doar pentru lucrurile de care avem noi nevoie și cel mult să ne luăm la întrecere cu noi însene, cu propriile limite, doar pentru a deveni cea mai bună variantă a noastră. Să înțelegem că nicio geantă din lumea asta, nicio bijuterie și niciun obiect vestimentar nu au făcut o femeie mai frumoasă, mai valoroasă, mai împlinită și mai iubită decât este. Lucrurile nu pot înfrumuseța ceea ce nu este frumos deja, obiectele nu ne conferă niciodată calități umane pe care nu le avem.

Să nu mai subestimăm alte femei, să nu ne considerăm superioare altora privindu-le de sus cu dispreț sau compătimire, să fim conștiente că fiecare s-a născut cu o menire, că fiecare are calități, să fim unite, să ne apărăm una pe cealaltă, să fim forța celor firave, să fim alinarea celor rănite, să fim curajul celor nesigure, să fim frumosul, binele și bucuria din viața oricărei prietene.

Să nu mai fim rele unele cu celelalte, să nu mai încercăm să ne afirmăm înjosind alte femei, să înțelegem că niciodată nu vom fi mai presus de o femeie pe care o bârfim, pe care o insultăm, pe care o atacăm și jignim, pe care încercăm să o minimalizăm și să o punem la pământ.

Să nu ne mai certăm între noi și, sub nicio formă, să nu mai intrăm în polemici cu bărbații care sunt lipsiți de maniere și de bun simț, ci să ne retragem cu eleganță și grație din astfel de situații, așa încât să nu le mai permitem să ne desconsidere, să ne coboare la un nivel inferior felului nostru de a fi și să ne expună unor momente jenante.

Să stăm departe de tot ce este urât și degradant, să nu acceptăm să fim folosite și să ni se impună limite doar pentru că vor exista oameni care vor considera că nu suntem destul de bune sau că nu merităm mai mult.

Să nu ne mai rușinăm cu faptul că îmbătrânim, să înțelegem că fiecare etapă a vieții are farmecul și rostul ei în evoluția noastră spirituală, să renunțăm la superficialitate și să ținem cont de faptul că degeaba ascundem riduri, kilograme în plus și celulită dacă arătăm caractere îndoielnice și suflete mărunte, lipsite de frumusețe și bunătate.

FEMEIA este definiția iubirii indiferent de vremurile pe care le trăim, de modă și de ceea ce societatea, poate chiar fără să vrea, încearcă să schimbe în rău ceva din felul nostru de a fi. Așa că, fiți iubire, dragile mele. Gândiți cu iubire, vorbiți cu iubire, acționați cu iubire, certați și iertați cu iubire și, dacă va fi nevoie, renunțați și plecați tot cu iubire. Trăiți cu iubire și lăsați iubire în urma voastră, chiar și acolo unde ați găsit nedreptate și durere...

Să fiți fericite și iubite mereu!

Fragment din cartea Iubirea te învață

Cartea se poate comanda la următoarele librării: