Am observat din ce în ce mai des știri care anunță sec și fără drept de apel că românii nu mai citesc, că suntem, ca nație, pe ultimele locuri în Europa la capitolul lectură. M-am întristat să aflu asta, nu neapărat din perspectiva unui autor care își dorește să fie citit, ci din postura unui om care înțelege cât de esențială este lectura pentru dezvoltarea unei persoane.
Cititul nu este doar un mod de a petrece timpul, ci un instrument de evoluție. El ne îmbogățește vocabularul, ne dezvoltă gândirea critică, ne rafinează sensibilitatea și ne deschide orizonturile. Prin lectură, nu doar că pătrundem în lumi noi, ci ne înțelegem mai bine pe noi înșine și pe cei din jur. Un om care citește își cultivă empatia, își lărgește perspectiva asupra vieții și, fără să își dea seama, își clădește un univers interior mai bogat, mai armonios.
Ani la rând am îndemnat oamenii să citească. Am recomandat cărți și autori, am vorbit despre puterea transformatoare a lecturii, despre felul în care o carte bună îți poate oferi un refugiu, o alinare sau chiar un răspuns la întrebări pe care nu știai că le ai. Și, cu toate acestea, observ cu tristețe că din ce în ce mai puțini oameni aleg să își petreacă timpul în compania unei cărți. Într-o lume în care viteza a devenit o constantă, în care totul este instantaneu și superficial, lectura a ajuns să fie considerată un lux, un moft, o activitate pentru care „nu mai avem timp”.
Și totuși, cât timp pierdem zilnic în fața ecranelor, derulând nesfârșite pagini de conținut fără substanță? Cât de des ne umplem mintea cu lucruri care nu ne îmbogățesc, ci, dimpotrivă, ne obosesc și ne împovărează? Dacă ne-am oferi măcar câteva minute pe zi pentru a citi, am descoperi că lectura nu doar că ne hrănește mintea, dar ne și calmează sufletul. Cititul are puterea de a ne aduce liniște, de a ne rupe pentru o vreme de agitația cotidiană și de a ne transporta într-un univers unde timpul curge altfel, unde cuvintele devin punți între lumi și între oameni.
Cunosc un domn octogenar care mi-a mărturisit că nu poate adormi fără să citească măcar câteva pagini în fiecare seară. Pentru el, cărțile nu sunt doar o obișnuință, ci o necesitate, o punte între realitate și lumi nevăzute, o ancoră care îl ține mereu conectat la viață.
„La vârsta mea”, mi-a spus, „nu mai am prea multe activități care să-mi țină mintea ocupată, care să-mi mențină spiritul treaz și în putere. Cărțile mă salvează. M-au salvat întotdeauna. Datorită lor nu mă simt niciodată singur și abandonat, datorită lor am învățat că nicio situație, oricât de grea, nu este fără rezolvare, că niciun drum nu este complet închis și că orice problemă are, până la urmă, o soluție salvatoare.”
De-a lungul vieții sale, acest domn a citit mii de cărți, păstrându-și până astăzi curiozitatea și dorința de a descoperi mereu ceva nou. Nu ratează nicio apariție editorială, indiferent de gen. Chiar și acum, la o vârstă venerabilă, citește cărți pentru copii și le savurează cu aceeași bucurie curată, fiindcă poveștile îi mențin copilul interior viu. Totodată, nu se ferește să se lase îmbătat de frumusețea unor povești de dragoste, care îi hrănesc amintirile și îi așază pe buze zâmbete nostalgice.
„Cărțile m-au ajutat să ajut”, mi-a mărturisit, „și parcă am trăit o mie de vieți diferite, pline de aventură, de pasiune, de zbucium, nu doar una singură, și aceea de multe ori banală și monotonă.”
Prin ochii acestui om, am înțeles încă o dată că lectura nu este doar un obicei frumos, ci o modalitate de a înfrunta singurătatea, de a învăța, de a visa, de a găsi răspunsuri și de a trăi dincolo de limitele propriului destin. Poate că nu vom avea toți șansa de a citi mii de cărți de-a lungul vieții, dar atâta timp cât avem măcar una care să ne schimbe felul de a privi lumea, suntem deja mai bogați.
Dragii mei prieteni, cititul este una dintre cele mai nobile îndeletniciri, o fereastră deschisă către lumi nesfârșite, o comoară care ne îmbogățește cu fiecare pagină parcursă. Prin lectură, ne hrănim mintea și sufletul, ne lărgim orizonturile și descoperim experiențe noi, care altfel ne-ar fi fost inaccesibile. Cărțile ne oferă răspunsuri la întrebări esențiale, ne ghidează în momente de îndoială și ne fac să înțelegem mai bine lumea în care trăim.
Fiecare carte citită este o călătorie, fie că ne poartă prin alte epoci și civilizații, fie că ne introduce în tainele unor minți geniale, fie că ne apropie de personaje imaginare, dar atât de vii, încât par să ne însoțească în viața de zi cu zi. Ne dezvoltăm imaginația și creativitatea, ne îmbogățim vocabularul, devenim mai elocvenți, mai încrezători în puterea cuvintelor și mai capabili să ne exprimăm ideile cu claritate și rafinament. Comunicarea noastră se îmbunătățește, iar cultura generală, acel bagaj indispensabil care ne definește ca oameni, se completează cu fiecare volum parcurs.
Cititul nu este doar un act de învățare, ci și un refugiu, un balsam pentru suflet. Ne relaxează, ne eliberează de stres, ne oferă un loc sigur în care să ne retragem atunci când lumea devine prea zgomotoasă sau prea copleșitoare. De asemenea, lectura ne ajută să devenim mai empatici, să înțelegem mai profund trăirile celorlalți, să ne eliberăm de prejudecăți și să privim viața cu mai multă înțelepciune și blândețe. Cărțile ne modelează caracterul, ne fac mai puternici, mai ambițioși și, mai presus de orice, mai buni.
Nu în ultimul rând, lectura este o punte către ceilalți, o sursă nesfârșită de subiecte interesante care pot aprinde cele mai frumoase conversații. Discuțiile despre cărți creează legături, inspiră și îi mobilizează și pe cei din jur să descopere farmecul lecturii. Cărțile nu sunt doar file de hârtie sau simple obiecte pe raft – ele sunt cheia către o lume mai frumoasă, mai profundă și mai plină de sens. Haideți să le prețuim, să le deschidem mai des și să lăsăm magia lor să ne transforme.
Îi încurajez mereu pe părinți să le cumpere cărți copiilor, să le creeze un univers al poveștilor, să îi ajute să descopere de mici magia lecturii. Există cărți minunate, scrise cu har, care nu doar că îi fascinează pe cei mici, dar îi învață lecții esențiale despre viață, despre bunătate, curaj, prietenie și valori. Sunt povești care, de altfel, reușesc să capteze și interesul celor mari, pentru că o poveste frumoasă nu are vârstă – e la fel de valoroasă la șapte ani ca și la șaptezeci.
Așa cum am spus mereu, consider cărțile cel mai frumos și mai elegant cadou posibil. Oferind o carte, dăruiești mai mult decât un obiect – dăruiești o emoție, o poveste, o ușă deschisă către lumi neexplorate. De aceea, vă îndemn ca, printre alte daruri pe care le faceți copiilor, adolescenților sau adulților, să strecurați întotdeauna și câte o carte. Poate că unele dintre ele nu vor fi deschise imediat, dar va veni un moment în care sufletul celui care le-a primit va simți nevoia să le răsfoiască, să le descopere, să se regăsească printre paginile lor.
Ce ar trebui să citim? Răspunsul este simplu: orice ne atrage. Nu există o rețetă universală, nu există liste obligatorii care să fie potrivite pentru toată lumea. Nu vă lăsați influențați de părerile altora atunci când alegeți o carte. Așa cum fiecare om își croiește drumul în viață după propriile reguli și alegeri, la fel ar trebui să își urmeze și propriul drum în lectură. Gusturile diferă, percepțiile sunt subiective, iar o carte care nu a rezonat cu cineva poate deveni una dintre cele mai importante lecturi ale altcuiva.
Am văzut adesea oameni care, auzind că un prieten nu a apreciat o anumită carte, au renunțat din start să o citească. „Bine că mi-ai zis, să nu pierd timpul”, spun ei, ca și cum lectura ar fi o corvoadă, nu o experiență personală și unică. Însă aceasta este o greșeală – să refuzi să citești ceva doar pentru că altcuiva nu i-a plăcut înseamnă să te privezi de o experiență ce ți-ar putea aduce o emoție de neuitat. Este ca și cum ai refuza să vizitezi un loc doar pentru că altcineva nu l-a găsit impresionant sau ai evita să guști un fel de mâncare doar pentru că altcineva nu l-a apreciat.
Suntem diferiți, simțim diferit și percepem lucrurile prin prisma propriilor trăiri, a bagajului nostru emoțional, a experiențelor care ne-au format. O carte poate trece neobservată la un moment dat, iar citită câțiva ani mai târziu, poate deveni revelatoare. Sunt cărți care își dezvăluie înțelesurile profunde doar atunci când suntem pregătiți pentru ele. O lectură poate să îți atingă sufletul într-un fel la douăzeci de ani și într-un cu totul alt fel la patruzeci. De aceea, lectura nu ar trebui niciodată tratată ca o obligație sau ca un act dictat de opiniile altora. Citim pentru noi, pentru sufletul nostru, pentru întrebările pe care ni le punem și pentru răspunsurile pe care le căutăm.
Așadar, citiți ceea ce vă atrage, ceea ce vă inspiră, ceea ce vă trezește emoții și vă hrănește sufletul. Și nu uitați: nu există lectură inutilă, ci doar cărți care își așteaptă momentul potrivit pentru a fi înțelese.
Eu nu am citit niciodată recenzia vreunei cărți înainte de a-i deschide prima pagină. Nu am vrut să-mi formez părerea prin ochii altcuiva, nu am vrut să simt povestea prin filtrul trăirilor altcuiva. Îmi place să las cartea să mă surprindă, să mă prindă în mrejele ei fără nicio prejudecată, fără așteptări impuse de părerile altora.
Se spune că recenziile literare negative sunt un act criminal, pentru că ele nu fac altceva decât să descurajeze oamenii să citească. Într-o lume în care lectura devine din ce în ce mai rară, în care cărțile sunt înlocuite tot mai des de ecrane, orice om care citește, indiferent ce anume, ar trebui susținut, încurajat, nu privit cu superioritate și judecat pentru alegerile sale literare. Cine are dreptul să stabilească un etalon universal al valorii unei cărți? Cine decide ce merită citit și ce nu?
Bucuria de a citi este, poate, cel mai clar semn că cineva își dorește mai mult, că simte nevoia să pășească într-o altă etapă a vieții sale, să învețe, să descopere, să viseze, să evolueze. A spune că o carte nu merită citită doar pentru că nu se încadrează într-un anumit standard literar este o nedreptate. O carte nu trebuie să fie o capodoperă ca să aibă un sens, ca să poată transmite un mesaj, ca să poată lăsa o amprentă asupra celui care o citește. Orice carte îți poate aduce ceva valoros: o idee, o emoție, un gând, o lecție, un moment de răgaz în mijlocul haosului zilnic.
Nu există carte din care să nu poți învăța ceva. Poate că nu vei reține întreaga poveste, poate că nu te va marca profund, poate că nu o vei recomanda mai departe, dar cu siguranță, măcar pentru o clipă, te va face să vezi lumea altfel. Și asta este, în sine, o victorie.
Citiți, oameni buni. Citiți orice vă cade în mână, orice vă aduce bucurie, orice vă trezește emoții și vă face să priviți lumea altfel. Citiți cărți pentru copii, pentru că ele păstrează inocența și magia pe care o pierdem adesea în tumultul vieții. Citiți romane care să vă poarte prin povești de iubire, de curaj, de zbucium și de speranță. Citiți poezii care să vă hrănească sufletul, cărți istorice care să vă amintească de unde venim, biografii care să vă inspire, cărți de mister și suspans care să vă țină cu sufletul la gură, povești științifico-fantastice care să vă ducă dincolo de limitele imaginației. Citiți dramaturgie, cărți de aventură, de umor, cărți care să vă facă să râdeți și să vă eliberați de greutatea gândurilor.
Faceți din lectură un ritual, o evadare, o oază de liniște în mijlocul zgomotului cotidian. Mergeți în parc cu o carte în mână, găsiți un loc sub umbra unui copac și lăsați-vă cuprinși de poveste. Luați cartea cu voi în mijlocul naturii, urcați pe un deal sau pe marginea unui râu, luați o cafea sau un ceai, așezați-vă pe iarbă și lăsați-vă gândurile să se piardă între pagini. Citiți la malul mării, ascultând valurile, sau într-o cabană de munte, în timp ce ploaia lovește blând fereastra.
Și când vă veți ridica privirea dintre pagini, veți simți că v-ați întors altfel. Mai înțelepți, mai maturi, mai senini, mai împăcați, mai frumoși, mai luminați...
Niciun comentariu