Viața fără hateri "e pustiu" 😂

Detest scandalurile și războaiele mediatice si nu aș fi scris niciodată despre ceea ce vă voi povesti aici, dar sunt nevoită să răspund la valul de mesaje și de întrebări pe care le-am primit și pe care le primesc zilnic de la cei care sunt deranjați cu mesaje primite de la niște persoane care mă denigrează. 

După cum ați observat în cei peste zece ani de când scriu public, nu m-am certat cu nimeni public, nu am denigrat pe nimeni și nu obișnuiesc să-mi rezolv problemele pe rețelele de socializare. Nici măcar nu am povestit despre toate relele care mi s-au făcut de către cei care, deși nu mă cunosc și cărora nu le-am greșit vreodată, încearcă prin orice mijloace să-mi facă rău. Vorbesc despre niște persoane care, de ani de zile mă denigrează, mă calomniază, îmi aduc prejudicii și îmi jignesc cititorii, familia si prietenii.

Nu este prima dată când mi se întâmplă acest lucru. S-a mai întâmplat și în urmă cu câțiva ani, dar din bunătate și pentru că sunt omul care crede în a doua șansă, nu am dat curs la tot ceea ce avocații mei au pregătit atunci. Se pare că am greșit și că asta i-a făcut pe unii să creadă că pot face tot ce vor...

Vă întrebați, probabil, cine sunt acești detractori și de ce fac toate aceste acțiuni împotriva mea.

Sunt niște „scriitori”, iar motivația lor este inexplicabilă, însă pot observa din manifestările lor multă invidie pe succesul meu și ură viscerală asupra persoanei mele. Pe doi dintre ei îi cunosc (din fericire doar din mediul online), iar când ne-am cunoscut, s-au prefăcut prietenoși, mi-au lăudat scrierile, m-au lingușit, iar eu i-am promovat și i-am ajutat să câștige abonați pe conturile lor de socializare și poate chiar să își vândă cărțile... I-am ajutat necondiționat, dar după puțin timp m-am trezit atacată de ei în mediul online. Aceștia au lăsat comentarii denigratoare la adresa mea și a cărților mele peste tot pe unde s-a discutat despre cărțile mele și au răspândit tot felul de minciuni și de calomnii. I-am ignorat, conștientă că succesul vine mereu la pachet cu invidioși și cu hateri și fiind convinsă că oamenii de calitate și cu discernământ nu se uită în gura celor care împrăștie răutăți.

De câteva luni, acești indivizi sunt din ce în ce mai virulenți și mai agresivi și au început să trimită mesaje prietenilor și cititorilor care îmi lasă aprecieri și comentarii pe rețelele de socializare. Au trimis mesaje chiar și librăriilor, cerându-le să nu îmi mai vândă cărțile, dar și presei să pornească o campanie de denigrare împotriva mea. 

Bineînțeles că oamenii i-au ignorat și m-au avertizat cu privire la aceste acțiuni de defăimare. Librăriile mi-au transmis cât de mult dezaprobă aceste acțiuni și că un astfel de comportament nu face altceva decât să ducă la discreditarea celor care scriu asemenea prostii, dar și la o indezirabilitate a respectivilor pe piața de carte. Iar presa din România nu poate fi dusă de nas, oamenii din presă au resurse pentru a cerceta informațiile, sunt deștepți și nu pot fi manipulați de cei care caută publicitate prin orice mijloace. Detractorii subestimează inteligența și buna credință a tuturor crezând că pot manipula cu minciuni niște oameni de calitate, cu verticalitate și adevărați profesioniști, că îi pot instiga împotriva mea și că-i vor putea convinge să le facă jocurile urâte și ilegale.

Regret că unii dintre voi ați primit mesaje inoportune și vă asigur că sunt doar minciuni grosolane și calomnii menite să-mi strice imaginea, să-mi aducă prejudicii și să-i convingă pe oameni să nu mă mai citească și să nu-mi mai cumpere cărțile.

În mesajele pe care aceștia le trimit aberează cum că eu aș fi plagiat. 😂 Și, pentru a manipula oamenii care nu cunosc definiția plagiatului și legile, au adăugat tot felul de "argumente" și dovezi mincinoase, adică niște fabricații infantile. 

O mică mențiune: cei care spun că eu am plagiat, afirmă, printre alte enormități, că nu am deloc urmăritori pe Facebook și că toate conturile care îmi lasă aprecieri și comentarii, ar fi ale mele. Trageți voi concluziile și decideți cât de credibili și de maturi pot fi cei care fac, în mod repetat, asemenea afirmații.

Dar să revenim la plagiat, cu un exemplu concret. Indivizii aceștia, care nu mai pot de grija mea și a scrierilor mele, s-au legat de următoarea propoziție scrisă de mine: "Niciun om nu este atât de sărac încât să nu aibă ceva de dăruit". Pe mine m-a inspirat să scriu asta un cerșetor pe care îl vedeam mereu dând firimituri vrăbiuțelor, dar detractorii susțin că l-aș fi plagiat pe Papa Ioan Paul al II-lea, care ar fi spus așa: "Nimeni nu este prea sărac ca să dăruiască și nici prea bogat ca să primească".

Nu pot să spun decât că mă bucură și mă onorează dacă există un asemenea îndemn al Papei, pentru că asta îmi demonstrează, încă o dată, că am o gândire sănătoasă și că am capacitatea de a transmite mesaje frumoase oamenilor. Ce bine că suntem mai mulți care simțim frumos și că putem transmite asta lumii! 

Dacă ar fi să ne luăm după indivizii care mă acuză de plagiat, atunci oamenii nu mai pot gândi, nu mai pot simți și nu mai pot exprima ceva, pentru că se plagiază unii pe alții. În opinia lor, plagiatul are o explicație anormală și care, dacă s-ar aplica, ar duce la acuzarea de plagiat a 99% din populația planetei. Ca să explic mai bine, vă dau un exemplu mulat pe definiția plagiatului inventată (cu rea intenție) de acești indivizi. Dacă eu spun acum: "Cei mai buni prieteni ne sunt părinții", înseamnă că plagiez câteva milioane de oameni care au simțit și au spus asta... și nu voi insista cu exemplificările, este clar că dacă ar fi să ne luăm după ei, chiar și un simplu “Bună ziua!” este un plagiat.

Doar că plagiatul înseamnă mult mai mult decât o propoziție sau o frază simplă în care se găsește o asemănare de idei. Și ce bine că este așa! Pentru că dacă ar fi altfel, ar însemna că fiecare dintre noi am plagiat, cel puțin o dată în viață, ideea/creația cuiva.

După 10 ani, în care am scris șapte cărți și mii de texte pe blogul meu și pe rețelele de socializare, consider că am dovedit faptul că pot scrie liber, că am despre ce scrie și că nu am nevoie să mă inspir de la nimeni. Mă respect și îmi respect foarte mult cititorii și nu aș înșela niciodată încrederea celor care mă citesc, ca să nu mai menționez verticalitatea și profesionalismul editurii la care public de zece ani, editură care tratează totul cu maximă seriozitate. 

Hilarul situației este că, după ce detractorii au început să trimită mesaje denigratoare despre mine, am început și eu să primesc mesaje de la oameni care îi cunosc, de la oameni care au avut conflicte cu ei și care mi-au trimis (în mod nesolicitat), tot felul de dovezi despre cum aceștia obișnuiesc să atace diferite persoane de succes sau care îi refuză, dovezi care arată cum aceștia încearcă să se promoveze cu scandaluri și să-și atribuie prestigiu literar, dovezi care arată cum aceștia își inventează premii și merite și că vând cărți la negru... și nu spun mai multe... din decență. 

Am înțeles că acești indivizi mizează pe faptul că scandalurile aduc vizibilitate, că în sufletele lor există disperarea de a ieși din anonimat și că nu mai știu ce cale să născocească pentru a se face vizibili. Doar că răutatea nu a dus niciodată la succes. Dumnezeu nu te scoate din anonimat și nu îți acordă notorietate și vizibilitate decât atunci când meriți și când intenționezi să te folosești de acestea în scopuri nobile. 

Vă îndemn să-i tratăm cu compasiune pe acești nefericiți. Cu siguranță nu este ușor să fii dominat de ură, să trăiești pentru a face rău, să urmărești pas cu pas un om pe care nu-l suporți, să-i citești fiecare postare și fiecare comentariu, să nu poți dormi și să nu-ți petreci sărbătorile (acordând atenția cuvenită familiei), din dorința arzătoare de a face rău... Nu o fi ușor să recunoști, prin toate acțiunile posibile că ești frustrat, invidios, nefericit și incapabil să-ți depășești condiția. Îmi imaginez că nu este ușor să fii de partea cealaltă a succesului.

Un om serios nu decade la asemenea acte și nu recurge la denigrări pentru a se evidenția. Se știe de când există lumea că noroiul aruncat în alții îl murdărește mai întâi și mai tare pe cel care aruncă. Iar bullying-ul, calomnia, incitarea la ură și instigarea la comportament anti-social sunt infracțiuni și în niciun caz acte de bravură cu care să defilăm. 

Vă mulțumesc pentru susținerea voastră și vă adresez o rugăminte: dacă vreodată vedeți pe cineva atacându-mi cărțile sau pe mine, nu mă apărați și nu vă înjosiți intrând în discuții inutile cu acele personaje, indiferent cine ar fi ele. Prietenii și cititorii mei nu îmi datorează să se certe cu alții pentru mine și nici să mă apere (pentru asta am angajat avocați), iar detractorii abia așteaptă să aibă comentarii și să fie băgați în seamă. Își doresc cu disperare să le evidențiem numele, recurg la tot felul de tertipuri, au idei multe și mărunte... De aceea vă rog să îi evităm cu desăvârșire, nu merită deloc atenție și nici timpul nostru. 

Sper ca Dumnezeu să-i ajute să-și învingă demonii interiori, să le dea înțelepciune să se schimbe în bine și să își trăiască viețile cu demnitate și onoare, iar la final să lase și ceva bun în urma lor...

Atunci când timpul va trece peste noi toți, vor rămâne doar cărțile scrise, nicidecum comentariile și răutățile detractorilor. 😉