Ție cu cine îți place să-ți petreci vacanțele?

Când ne apropiem de perioada vacanțelor, ne facem planuri și, totodată, începem să vorbim mai mult despre călătoriile pe care ne propunem să le facem. Cam un an de zile economisim bani pentru asta, de fiecare dată abia așteptăm să pornim la drum, să ne bucurăm de fiecare clipă, binemeritată după atâta muncă, oboseală și stres. Am povestit, la un moment dat, cu niște prietene despre cât de dor ne este să călătorim, să vedem locuri noi și am ajuns, inevitabil, să ne povestim câteva dintre experiențele frumoase sau mai puțin frumoase din vacanțele noastre. Din păcate, nu întotdeauna experiențe minunate, așa cum ar trebui să ne aducă în dar o vacanță, pentru că nici una dintre noi nu a fost scutită de concedii distruse de unul sau de mai mulți oameni care ne-au însoțit. Eu am îngrjorător de multe experiențe neplăcute din vacanțe care ar fi putut să fie perfecte, dar care au devenit un coșmar din cauza unor oameni care au stricat totul, toată bucuria, din nefericire nu doar mie, ci și altor prieteni care ne însoțeau. Asta nu înseamnă că nu am continuat să mă încăpățânez să cred că oamenii greșesc doar o dată și că apoi învață din greșelile lor, că se schimbă în bine, că eu sunt datoare să le iert ieșirile, egoismul și lipsa de respect și că trebuie să le mai dau o șansă, “că doar suntem prieteni”... Stau și mă întreb dacă asta nu e o eroare, uneori o a doua șansă nu are nicio valoare în ochii unora care și-au făcut un obicei din a strica mai mereu cheful de viață al altora.

Prietenele mele sunt mai drastice și nu mai sunt dispuse să riște să-și mai strice vreo vacanță cu oameni îndoielnici, cu stări de spirit mai mereu schimbătoare. Am concluzionat cu ele că există câteva categorii de oameni cu care nu ar trebui să mergem niciodată în vacanțe și vi le spun și vouă, poate experiențele mele și ale prietenelor mele vă vor ajuta să-i identificați mai ușor pe cei de a căror prezență e mai bine să vă lipsiți în vacanță. Nu de alta, dar e mai mare păcatul ca după un an de muncă să se ducă de râpă singura perioadă când ar trebui să fiți liniștiți, fericiți și lipsiți de griji.

- Mofturoșii, nemulțumiții și plângăcioșii. Cei cărora nu le place nimic, care compară totul (fără rost și doar pentru a le strica celorlalți dispoziția și bucuria), care comentează mereu negativ și aberant despre calitatea lucrurilor și a serviciilor, care critică prețurile, care susțin tot timpul că în altă parte ar fi fost mai bine, mai ieftin sau mai frumos, care sunt incapabili să se bucure de ceva. Cei care nu se pot adapta într-un grup, care sunt intoleranți față de oricine: de copii, de fumători, de cei care au alte preferințe și nevoi... Credeți-mă, dacă ați reușit să vă dați seama care vă sunt prietenii care suferă de aceste tipuri de beteșuguri caracteriale, să nu vă pară rău că-i evitați în vacanță. Sunt o mare bătaie de cap, fiindcă se pricep de minune să strice atmosfera frumoasă dintr-un grup care nu-și dorește decât să se distreze liniștit și civilizat.

- Îngâmfații, răsfățații și narcisiștii. Da, exact. Sunt fix cei care trăiesc cu impresia că toată lumea trebuie să se învârtă în jurul lor și că vacanța respectivă este doar a lor, sunt oameni care cred că totul li se cuvine, că totul este doar despre ei și că totul trebuie să fie așa cum vor ei și doar când vor ei. Ce să zic, o plăcere să-i ai prin preajmă când tu abia așteptai să scapi de unii tot ca ei, cu care ai de-a face acasă timp de un an întreg: șefi, colegi, cunoștințe, uneori chiar rude... De obicei, aceștia încearcă să conducă grupul și să-și impună preferințele, au mereu pretenții nejustificate și trăiesc cu impresia că ceilalți sunt datori să îi prioritizeze atunci când ba vor locul din față în mașină, ba vor o cameră anume, ba vor nu știu ce loc la masă, ba vor nu știu care șezlong de pe plajă... Nici genul acesta nu este de luat în vacanță. Bine, asta dacă nu sunteți masochiști. Dacă sunteți, ei bine, ce mai pot să vă zic? Succes și vacanță de coșmar! Ca așa va fi, vă garantez.

- Zgârciții. Cei pentru care totul este prea scump, care consideră că nu merită să-și ofere mici bucurii și amintiri și din cauza cărora ești nevoit să renunți și tu la anumite lucruri și experiențe ca să nu faci notă discordantă și ca să respecți noțiunea de grup. Ba chiar se comportă de parcă cineva le-ar băga mâna în buzunar și aproape că te obligă să procedezi ca ei, de parcă toată lumea trebuie să sufere în vacanță numai pentru că ei au o problemă cu banii – și nu, nu cu lipsa lor, ci cu disponibilitatea lor de a-i cheltui. Bine, mai sunt și cei care consideră că nu trebuie să ofere bacșiș, ba chiar le mai și reproșează celor care lasă astfel de atenții, de parcă ar da din buzunarul lor. Unii sunt atât de zgârciți încât, la nota de plată, nu mai adaugă decât diferența la bacșișul lăsat de ceilalți... Și să știți că nu sunt oameni săraci. Trist, dar adevărat. Să nu vă mirați dacă până la sfârșitul vacanței veți avea urechile praf de la atâtea lamentări legate de cheltuieli. Lăsați-i i pe ei acasă. Nu de alta, dar ca să facă economie...

- Cei care te pun în situații jenante – de orice natură ar fi ele. Needucații și nesimțiții, care fie că beau peste măsură și devin nesuferiți și penibili, fie că iscă discuții jenante, fără nicio legătură cu nimic, în afară de ceea ce e doar în mintea lor. Sau cei care se ceartă mai mereu între ei (de obicei cuplurile) sau își ceartă copiii încontinuu, terorizându-i. Mai sunt, din păcate, și cei care se poartă ca niște baroni de vacanță și care au o atitudine superioară și lipsită de respect și de considerație față de cei care îi servesc – da, știu, rușinos dar sunt foarte mulți oameni care fac asta... Apoi mai sunt cei care fac gălăgie, dezordine, mizerie pe plajă și pe oriunde trec și care sunt inoportuni, obraznici și agitatori.

- Egoiștii. Ei bine, despre această categorie de persoane aș putea să scriu o carte. Sunt cei care nu se gândesc la nimeni altcineva decât la ei înșiși, chiar dacă ideea de a face parte dintr-un grup atunci când mergi în vacanță presupune să fii ceva mai flexibil, adaptabil și în armonie cu dorințele celorlalți. Că dacă unul vrea la dreapta și altul la stânga, de ce mai plecăm la un astfel de drum împreună? Doar ca să ne facem nervi unii altora, să stricăm buna dispoziție a majorității și să distrugem prietenia dintre noi? Îmi amintesc de o vacanță cu un grup în care erau și niște prieteni cu copil mic. Una dintre prietenele noastre a ocupat, fără un motiv rezonabil, camera de la parter și nu a cedat-o familiei care avea copilul mic. Toată vacanța oamenii aceia s-au chinuit să urce cu căruciorul și cu copilul pe niște scări înguste și incomode... Câți dintre noi ne gândim și la confortul celorlalți, câți dintre noi ne gândim să facem câte un mic gest sau câte un mic compromis pentru a le fi mai bine altora? Nu toți, asta e sigur. Iar noțiunea de grup pe asta ar trebui să se bazeze și ar trebui să fie excluse din pornire ifosele egoiștilor.

- Geloșii. Cei care se simt mereu “neglijați” de cei din grup, care au în permanență nevoie de atenție, care nu suportă să-i vadă pe alții acordându-și atenție unii altora, de parcă i-ar păgubi pe ei de ceva ce li se cuvine numai lor. De obicei aceștia doar așteaptă să li se ofere atenție și de la ei vei auzi mereu reproșuri de genul: cu mine nu ai stat de vorbă, cu mine nu ai făcut poze, mie nu mi-ai dat, mie nu mi-ai făcut, pe mine nu m-ai întrebat dacă, nu m-ați băgat deloc în seamă, eu nu contez pentru voi, chiar nu știu ce caut aici... Să te ferească Dumnezeu să îi omiți sau să-i excluzi cumva, fie și din neatenție, că-ți vor face zile amare. Unii dezvoltă câte o fixație sau atașament extrem față de o persoană anume din grup și-i percep pe toți ceilalți ca pe niște rivali, de aceea vor pedepsi grupul cu îmbufnarea, tăcerea și chiar separarea. Minunat! Deja vacanța e praf, dacă v-ați pricopsit cu genul ăsta printre voi. Aveți treabă multă zi de zi – să-i împăcați, să-i asigurați că sunt doriți în grup, că sunt importanți, că țineți la ei ca-n prima zi etc.

- Cei instabili emoțional. Mă refer la cei care-și schimbă dispoziția brusc și fără niciun motiv (sau din motive paranoice doar de ei știute) și care se întristează, se supără din rațiuni banale, devin apatici, antipatici și terorizează grupul cu stările lor negative. De te și miri ce-au căutat să cheltuiască bani și să vină în vacanță, că parcă se suferă mai bine acasă, între pereții personali, nu cei de hotel sau la malul mării.

- Cei care nu se implică deloc, care vor totul de-a gata, mură în gură, pentru care trebuie să facă altcineva totul – adică să se ocupe de bilete la muzee, să rezerve mese la restaurante sau șezlonguri la plajă. Iar ei nu se oferă niciodată să facă ceva, nici măcar să caute vreo informație banală, vreo hartă, ceva. Leneșii. Cei care nu ar depune niciun efort pentru grup. Ce spun eu grup? Nici măcar pentru ei.

- Bârfitorii și răutăcioșii. Cei care analizează și comentează tot timpul acțiunile și alegerile celorlalți și care îi critică pe cei care nu sunt de față: ba pentru felul în care arată aceștia, ba pentru felul în care se îmbracă, ba pentru că mănâncă pui sau porc - "în loc să mănânce fructe de mare și pește", uitând că nici ei nu au mâncat doar fructe de mare mereu... Pentru orice ei trebuie să vină cu tot felul de comentarii și cu priviri piezișe, aruncând săgeți otrăvite la adresa altora, de parcă de asta au venit în vacanță, ca să găsească subiecte pentru frustrările lor.

Ar mai fi și alte categorii de persoane de evitat în vacanțe, dar rămâne la latitudinea fiecăruia ce fel de oameni preferă, ce și cât poate tolera. Totodată, ar fi bine dacă fiecare s-ar analiza obiectiv pentru a-și putea da seama dacă nu cumva este, chiar și fără voia sa, un mic terorist de vacanță. Nu de alta, dar ca să înțeleagă dacă e ok sau nu comportamentul său și cu un mic exercițiu de sinceritate, să încerce să-și revizuiască atitudinea...

O altă concluzie la care am ajuns cu prietenele mele este că majoritatea dintre cei cărora le-am propus să mergem în vacanțe (sau la revelioane și la alte evenimente), nu ne-au propus niciodată și ei o vacanță sau alte ieșiri, nu ne-au lansat nicio invitație, nu au avut niciodată vreo inițiativă care să ne includă. Ei și-au făcut mereu planuri fără noi, fără ca măcar să ne întrebe dacă ne-am dori să îi însoțim, fără să arate în acest fel că prezența noastră i-ar bucura. Și am ajuns să ne întrebăm dacă nu cumva doar noi ne dorim compania acelor oameni, ținând cont de faptul că doar noi le propunem ieșiri împreună, nu și invers, doar noi le arătăm că sunt doriți, prețuiți și tratați cu respect și prietenie. Ei nici măcar nu-și pun problema că s-ar cădea măcar să ne întrebe de complezență dacă nu de drag, atunci când decid să meargă într-o vacanță sau la vreun eveniment fără noi. Și culmea este că dacă află cumva că avem un plan de plecare fără ei, se vor simți lezați, nedreptățiți și dați deoparte! Ceea ce sună absurd, știu, dar e cât se poate de real, există astfel de oameni, care așa înțeleg prietenia: unilateral, n-au auzit de reciprocitate.

Mi-a povestit cineva, de curând, că are de gând să meargă într-o vacanță cu niște prieteni și mi-a cerut câteva sfaturi legate de organizare. Mi-am pus mâinile în cap și după ce mi-am revenit, i-am spus că i-aș recomanda, în primul rând, să nu se încumete să organizeze el vacanța respectivă, așa cum mi se păruse când mi-a cerut să-l îndrum. Nu de alta, dar un lucru e sigur: atunci când organizezi o vacanță (te ocupi de rezervări, planifici traseele, alegi locații, administrezi cheltuielile/plățile etc), toți ceilalți vor avea vacanță, doar tu nu. Așa, ca să știe omul de la bun început la ce se înhamă. Tu vei fi calul de bătaie, ținta tuturor nemulțumirilor și a reproșurilor și te vei întoarce din concediu mai obosit, mai încărcat negativ și mai stresat decât ai plecat. Și cu mai puțini prieteni... pentru că este imposibil să-i mulțumești pe toți și să fii nonstop la dispoziția lor, încercând să-i împaci și simțindu-te responsabil pentru vacanța lor, care e musai să fie una fericită. Și, de ce să nu recunoaștem, nu este nici ușor să treci cu vederea faptul că nu ți-au fost recunoscute meritele, că nu ți-au fost apreciate eforturile, că unii sunt foarte egoiști și că singura mulțumire pentru strădania ta de a-i face fericiți, a fost să te facă pe tine nefericit. Ba de foarte multe ori chiar supărându-se pe tine și evitând să-ți mai vorbească.

Nimeni nu este dator să-și strice vacanța pentru alții. Nimeni nu este dator să fie tot timpul în alertă, să nu se poată relaxa, să se teamă că nu-i va putea mulțumi pe alții, că în orice moment cineva va putea să se simtă ofensat, că cineva îi va reproșa ceva, că cineva se va certa, că cineva va strica totul... Și pentru că nu este dator asta nimănui din grup, ar face mai bine să-și vadă de vacanța lui, fără să-și asume responsabilități care nu-i vor crea decât neplăceri.

Vacanțele durează doar câteva zile și nimeni nu are dreptul să ne fure bucuria acelor câteva zile care ar trebui să fie frumoase, mai ales că sunt atât de rare și tocmai de aceea foarte prețioase. Și nici noi nu ar trebui să-i permitem cuiva să ne facă asta. Vacanțele ar trebui să fie perfecte, scopul lor nu este să bifăm niște locuri vizitate, ci să petrecem timp de calitate cu cei dragi, să fim liberi și fericiți, să ne încărcăm bateriile, să adunăm amintiri frumoase, să ne simțim minunat, nicidecum să ne întoarcem mai obosiți, mai stresați și mai singuri decât am plecat.

Așa că, înainte să pleci în vacanță cu cineva gândește-te de ce vrei să fie acel om cu tine și dacă merită să fie cu tine. Și înainte de a deschide gura și de a lansa prietenilor propunerea de a vă petrece concediul împreună, să fii sigur că ai ales corect cine să fie alături de tine și cine nu. Altfel, știți voi ce o să auziți de la mine: „V-am zis eu! V-am zis sau nu v-am zis?”

Fragment din cartea Iubitelor mele prietene - de Irina Binder și Carmen Voinea-Răducanu